Calotele glaciare polare se topesc de şase ori mai repede decât în anii '90, conform celei mai complete analize de până acum. Una dintre cele mai mari analize realizate până acum cu privire la topirea calotelor glaciare arată că ne îndreptăm spre cel mai rău scenariu imaginat al schimbărilor climatice, anunță a1.ro.

Analiza a fost realizată de 89 de cercetători afiliaţi la 50 de organizaţii internaţionale şi a combinat concluziile a 26 de studii glaciare, dintre care 11 realizate cu ajutorul sateliţilor.

Cantităţile de gheaţă topită din Groenlanda şi Antarctica sunt atât de mari încât ne aflăm pe drumul celui mai grav scenariu posibil al încălzirii climatice, conform oamenilor de ştiinţă.

Ea arată că dacă în anii '90 calotele polare pierdeau în medie 81 de miliarde de tone de gheaţă anual, după 2010 pierderile de gheaţă din Groenlanda şi Antarctica s-au ridicat la 475 de miliarde de tone anual - o cantitate de 6 ori mai mare decât cele 81 de miliarde pierdute în medie pe an în anii '90.

În total, cele două calote au pierdut 6,4 trilioane de tone în intervalul 1992-2017, din care 60% s-au topit în Groenlanda. În consecinţă, noua analiză prezice că nivelul global al oceanelor va creşte până în 2100 cu 70 de centimetri, faţă de 53, cât se estima până acum.

Ceea ce înseamnă că inundarea coastelor va afecta 400 de milioane de oameni în loc de 360 de milioane. Aproape toată pierderea de gheaţă din Antarctica şi jumătate din cea din Groenlanda e provocată de topirea blocurilor de gheaţă desprinse din calotă, din cauza încălzirii oceanelor, iar fenomenul antrenează desprinderea şi mai multor aisberguri.

Restul topirii se datorează aerului mai cald care topeşte suprafaţa calotei nordice. Creşterea nivelului oceanului planetar e determinată de topirea calotelor în proporţie de 30%, de expansiunea termică datorată încălzirii apei (aproape 50%) şi de topirea unor gheţari mai mici (20%); dintre aceşti trei factori numai primul şi-a accelerat ritmul.

Calotele au reacţionat lent la încălzirea produsă de om, cu un decalaj de 30 de ani, fiind relativ stabile în anii '90. Dar de acum încă 30 de ani de topire sunt inevitabili, chiar şi dacă emisiile ar fi oprite azi, avertizează cercetătorii.