Longyearbyen se află pe o insulă în ţinutul Svalbard al Norvegiei, aproape de deşerturile de gheaţă al Polului Nord.

Într-adevăr, există un asemenea oraş şi nu este prea departe de noi, ci aici, în Europa. Este o localitate cu tot felul de legi şi de reguli bizare, însă nu au nimic de-a face cu vreun cult sau vreo religie ciudată, fiind mai degrabă dictate de motive ştiinţifice. La ultimul recensământ, din august 2019, numărul de locuitori din Longyearbyen ajunsese la 2368. 

Cum trăiesc pe malul Oceanului Arctic, oamenii de aici nu prea ştiu ce-i acela un tricou sau costum de baie. Iernile, tempereturile scad adesea sub minus 15°C, iar verile rareori trec de 5-7°C. În plus, nopţile polare, când soarele nu ajunge să răsară, durează din 27 octombrie până în 15 februarie. Asta oficial, căci în realitate, muntele care străjuieşte localitatea blochează primele răsărituri timide ale soarelui până la data de 8 martie.

În lunile de vară, însă, se întâmplă reversul, adică soarele nu apune timp de 127 de zile.

Cărbune şi seminţe

Longyearbyen a fost fondat şi numit după americanul Longyear, care a pus bazele aici unei industrii a cărbunelui. În anii 1990, când industria a început să dispară şi minele s-au închis, oamenii de aici au învăţat să trăiască din alte ocupaţii, turismul şi cercetările fiind printre ele. Tot în Longyearbyen se află cel mai mare depozit de seminţe din lume. A fost construit în locul unei vechi mine. Aproximativ 800.000 de seminţe agricole sunt depozitate, în condiţii optime, la 120 de metri în subteran. Seminţele pot fi folosite de orice naţie, în cazul unui dezastru, scrie adevarul.ro.