Nimeni nu are imunitate în fața virusului SARS-CoV-2 – o spun într-un glas cei care, după o perioadă îndelungată de tratament, au reușit să învingă boala. Chiar dacă majoritatea dintre ei nu credeau în existent bolii la început, simptomele și formele de manifestare a maladiei le-a influențat foarte mult viața. În cazul unora, perioada de reabilitare durează și jumătate de an.

Ana Rotari, Strășeni

„La început, nu credeam că acest virus va fi atât de nemilos, dar după infectare am înțeles că există. M-am tratat de COVID-19 la domiciliu. În primele zile de boală, mi-am pierdut vocea, mă dureau foarte tare articulațiile. Coloana vertebrală mă durea atât de tare încât aveam impresia că cineva mă apasă cu un fier de călcat,

„Aveam amețeli, slăbiciuni, o stare de oboseală. Și zilele de izolare au fost foarte dificile. Nu am ieșit nicăieri ca să nu infectez pe cineva, la mine în curte nu a intrat nimeni. În această perioadă, foarte mult m-a ajutat soțul, m-a susținut psihologic. Nimeni nu are imunitate în fața COVID-19. Această boală poate să afecteze pe oricine: și pe copii, și pe femeile însărcinate, și pe persoanele vârstnice”.

Elizaveta Bronici, Dubăsari

„Am stat în spital aproximativ două luni. Am fost conectată la aparatele de respirație asistată. A fost groaznic. Am avut momente în care nu mai puteam să respir, nu mai aveam forțe. Medicii și asistentele medicale m-au ajutat să mănânc, m-au învelit atunci când îmi era frig, m-au ajutat să mă spăl, m-au pieptănat”.

„Foarte trist e faptul că oamenii nu vor să creadă în existența acestui virus și neglijează măsurile de protecție. Eu am respectat toate recomandările specialiștilor, am purtat mereu mască când ieșeam din casă, îmi punem mănuși, am păstrat distanța fizică și tot nu am fost ferită de infectare. Cred că soțul s-a îmbolnăvit la locul de muncă și mi-a transmis virusul și mie”.

Ion Sobor, Comrat

„Inițial am fost internat în Spitalul Raional din Comrat, ulterior am fost transferat la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga” din Chișinău, după care două săptămâni am stat internat în Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale din Chișinău. Mi-am dat seama foarte clar că fără ajutorul medicilor suntem pierduți. Atunci când un om este bolnav, nu-l poate ajuta nici cel mai bogat businessman, iar lucrătorii medicali își pun viața în pericol. Eu am fost într-o stare gravă și nu aș fi reușit să înving boala fără ajutorul medicilor. În cazul meu, tratamentul de reabilitare va dura jumătate de an”.