Scoțienii sunt disperați în vremuri de pandemie. Se întorc la o activitate veche de secole
Pandemia de coronavirus amenință bunăstarea întregii lumi. Vremurile disperate au nevoie de soluții disperate, spune un proverb. Așa că tot mai mulți scoțieni au recurs la o activitate veche de secole pentru a face față dificultăților. Pentru Alan Popovich și alții ca el nu e vorba doar despre un simplu hobby.
De două zile, Alan se află pe Mennock Water, în sud-vestul Scoției. A învățat acum trei săptămâni cum să caute aur și s-a gândit să-și încerce norocul aici, unde legenda spune că secole de-a rândul unii au avut noroc.
De pe fundul apei, bărbatul alege aluviuni și le pune într-o sită, deasupra unei găleți. Are un instrument special de filtrare. Agitarea vasului face ca aurul mai greu să rămână la fund. Pentru Alan să caute aur e o modalitate de a se relaxa.
„Deocamdată nu muncesc ... Sper să mă întorc la lucru în următoarele câteva săptămâni. Așa că profit cât pot de această perioadă. Mi-ar plăcea ca într-o zi să găsesc suficient aur scoțian cât să fac un inel. Cam acesta e obiectivul meu acum”, explică bărbatul.
Și are șanse să găsească primele particule de aur chiar în această grămadă.
La aproximativ 100 de kilometri mai la nord, Vincent se îndreaptă către un alt pârâu. De vreo oră și ceva își cară echipamentul peste dealuri și prin tufișuri. Se simte atras de sălbăticie.
„Acesta este unul dintre râurile cele mai bogate în aur din Scoția. Nimeni nu mai ajunge pe aici. Nu știu de ce. Cred că nu se documentează suficient. Documentarea e cea mai importantă, abia apoi pornești la drum”, spune incent Thurkettle, căutător de aur.
Vincent caută aur de vreo patruzeci de ani. În mod obișnuit, predă cursuri despre cum să faci asta, dar pandemia l-a lăsat fără loc de muncă și fără venituri de câteva luni. N-a avut nici măcar posibilitatea să călătorească. Acum caută pepite ceva mai mari - folosește o lupă pentru a le identifica.
„Am ajuns aici doar de câteva minute și deja am uitat de toate problemele. Îmi place ce fac. Cauți sub apă, îndepărtezi pietrișul cu mâna și câteodată se întâmplă să găsești o pepită. E ca și cum ai câștiga la loto. Asta e tot ce îți dorești. Eu n-am găsit încă una, dar nu se știe niciodată”, spune Vincent.
Primele ore de muncă au trecut fără rezultat. Nicio tehnică nu ajută. Se lasă seara și încă n-a găsit aur, dar speră în continuare. Poate va avea mai mult noroc a doua zi.
Este bucuros să vadă că britanicii redescoperă vânătoarea de aur. Numărul cererilor de drepturi de prospectare este în creștere.
„Primesc una sau două scrisori lunar de la tot felul de visători. Îmi spun: „Am decis că vreau să-mi achit ipoteca, așa că vreau să caut aur. Cum încep? Unde merg? Unde este cel mai bun loc?” Și întotdeauna le răspund: „ Există o sută de motive pentru a căuta aur, dar să te îmbogățești nu e unul dintre ele” - subliniază Vincent
Alan a avut de înfruntat o vreme destul de capricioasă. Dar e concentrat, mereu cu ochii după metalul galben. Fiecare particulă galbenă îl duce un pic mai aproape de inelul său de aur și mai departe de stresul muncii. Alege câteva și le pune într-un recipient.
Vincent a găsit un alt loc pe același pârâu al cărui nume nu vrea să-l divulge. Azi i s-a schimbat norocul - valorează o sută de euro.
Pepita de aur găsită de Vincent Thurkettle în apa unui pârâu din Scoția valorează 100 de euro.
„Am găsit o pepită destul de bună! Sunt foarte mulțumit. Găsisem mai devreme câteva bucăți mai mici și, brusc, a apărut aceea. Așa, parcă de nicăieri. Chiar nu mă așteptam la ceva atât de mare.
Să cauți aur nu te va face bogat - sau cel puțin nu financiar -, dar poate o va face în multe alte feluri.