Mai mult de jumătate dintre femeile din toată lumea nu sunt angajate în câmpul muncii
Mai puţin de jumătate din femei sunt pe piaţa muncii la nivel mondial, un decalaj în raport cu situaţia bărbaţilor care nu s-a schimbat foarte mult în ultimii 25 de ani, conform raportului cincinal privind situaţia femeii, dat publicităţii marţi de ONU, informează dpa şi Fundaţia Thomson Reuters, potrivit agerpres.ro.
Conform raportului Femeile Lumii 2020, document care abordează problematica din şase perspective (populaţie şi familie, educaţie, autonomie economică şi drept de proprietate, puterea de a lua decizii şi violenţa la adresa femeilor şi a fetelor), 47% dintre femeile care au vârstă legală de muncă au un serviciu, comparativ cu 74% dintre bărbaţi. Acest decalaj este similar cu cel din 1995.
Procentul este şi mai scăzut în ţările din sudul Asiei, nordul Africii şi vestul Asiei, unde mai puţin de 30% din femei sunt pe piaţa muncii.
"Progresul către egalitatea de putere şi drepturi egale pentru femei rămâne insesizabil", a declarat secretarul general al ONU Antonio Guterres."Nicio ţară nu a atins egalitatea de gen, iar criza generată de COVID-19 ameninţă să erodeze progresele limitate înregistrate".
Pandemia noului coronavirus va creşte probabil diferenţele de gen, întrucât afectează locurile de muncă ocupate deseori de femei, cum ar fi munca casnică plătită, serviciile alimentare şi comerţul cu amănuntul. Potenţialul economic al femeilor este, de asemenea, temperat de munca domestică şi de îngrijire neremunerată, pentru care femeile consumă aproximativ de trei ori mai multe ore pe zi decât bărbaţii. Acest tip de muncă s-a intensificat în timpul pandemiei. De asemenea, pandemia reduce accesul femeilor la îngrijirea sănătăţii reproductive şi le ocupă mai mult din timp, deoarece trebuie să aibă grijă de copii ca urmare a închiderii şcolilor, se arată în raport. Potrivit datelor din 38 de ţări şi teritorii, femeile sunt mai susceptibile să se infecteze decât bărbaţii, cel mai probabil deoarece aproximativ 70% din lucrătorii în domeniul sănătăţii sunt femei.
Violenţa de gen, inechităţile la locul de muncă şi în conducerea politică sunt aproape la acelaşi nivel scăzut ca acum 25 de ani.
Progrese modeste au avut loc doar în domeniul educaţiei şi al scăderii mortalităţii materne de când cei 189 de membri ai ONU şi-au luat angajamentul de a promova îmbunătăţirea drepturilor femeilor la conferinţa de la Beijing din 1995, a mai declarat secretarul general Antonio Guterres. În plus, atingerea egalităţii de gen până în 2030 este unul din obiectivele globale adoptate în urmă cu cinci ani pentru combaterea sărăciei şi a conflictelor.
Raportul ONU a constatat că băieţii şi fetele au şanse în egală măsură să urmeze şcoala primară şi gimnazială, iar femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să se înscrie la cursuri în cadrul învăţământului superior. Cu toate acestea, mai puţin de jumătate din femei lucrează pe piaţa muncii plătite, comparativ cu trei sferturi din bărbaţi.
"Prea mulţi oameni cred că "O, este bine că fetele îşi termină studiile şi mai multe femei urmează o universitate", dar în mod clar nu este suficient", a declarat Jeni Klugman, directoarea generală a Institutului pentru Femei, Pace şi Securitate al Universităţii Georgetown.
Progresul în ceea ce priveşte paritatea de gen la nivelul conducerii politice este, de asemenea, lent. Comparativ cu situaţia din 1995, sunt doar opt femei şefi de stat sau de guvern, monarhi, preşedinţi sau prim-miniştri în plus.
Totodată, proporţia femeilor în funcţii de conducere este aproape aceeaşi cu cea din 1995. Încetinirea progresului situaţiei femeilor este determinată de munca neplătită pe care femeile o depun acasă. În rândul femeilor singure cu vârsta cuprinsă între 25 şi 54 de ani, patru din cinci au un loc de muncă, dar dacă au un partener şi un copil, rata scade sub jumătate.
Raportul privind situaţia femeii la nivel mondial este realizat la fiecare cinci ani de către Departamentul pentru Afaceri Economice şi Sociale al ONU pentru a măsura starea egalităţii de gen după adoptarea Declaraţiei de la Beijing în 1995, document care a stabilit priorităţile agendei în domeniu.