În 2019, aproape 11 la sută din populaţia ţării a trăit în sărăcie extremă, cu venituri de nici 1700 de lei lunar. Incidenţa sărăciei absolute, adică a celor care au avut venituri de 2100 de lei, a fost de 25 la sută. Asta arată o analiză a Biroului Naţional de Statistică. Potrivit specialiştilor, în 2019, nivelul sărăciei a crescut.

Potrivit analizei, oamenii de la sate sunt mai săraci decât cei de la oraş. Asta deoarece trei din zece locuitori din mediul rural trăiesc în sărăcie absolută, în comparaţie cu unul din zece locuitori de la oraş.

În 2019, oamenii din sudul ţării au avut cele mai mici venituri. Acolo, incidenţa sărăciei absolute este de 40 la sută. În nord, indicele este de aproape 28 la sută, iar în centrul ţării, de aproape 30 la sută. Cele mai mari venituri le-au obţinut locuitorii din Chişinău. În Capitală, incidenţa sărăciei absolute este de doar 4 procente.

Sărăcia e influenţată şi de nivelul de educaţie. În 2019, în familiile în care membrii au studii primare sau nu au deloc şcoală, incidenţa sărăciei absolute a fost de aproape 80 la sută. Coeficientul scade pe măsură ce nivelul studiilor e mai ridicat. Astfel, în familiile în care membrii au studii colegiale, rata sărăciei este de 17 la sută. În cazul celor cu studii superioare, coeficientul este de aproape cinci procente.

Datele statistice arată că persoanele cele mai sărace sunt cele care sunt angajate în domeniul agricol. În cazul lor, incidenţa sărăciei este de 43 la sută. Şi cei care locuiesc la sate şi trăiesc exclusiv din cultivarea pământului au o incidenţă a sărăciei de 38,4 la sută. Cam acelaşi este şi coeficientul pensionarilor săraci.