De 13 ani bate din poartă în poartă pentru a transmite scrisori. Află povestea Liubei Cipilenco, poștărița din Sireți, Strășeni
Embed:
De 13 ani, străbate uliţele satului şi bate din poartă în poartă pentru a transmite scrisori, facturi sau pensiile celor care nu pot să ajungă la Oficiul Poştal. Este misiunea Liubei Cipilenco, de 62 de ani, din satul Sireți, raionul Strășeni. Dacă pentru unii este un simplu poștaș, pentru alții este ca o fiică, un ajutor și o speranță.
"Te-ai iscălit matale sus? Asta e a mea cu semnătura, iar asta rămâne matale. Din pensie și căldură tot la un loc am scăzut și facturile și ți-a rămas 2 117 lei. Deja pe luna viitoare. La revedere, mata nu ieși că eu am să închid și ușa și poarta."
Liuba Cipilenco și-a crescut singură copiii pentru că soțul i-a murit. Acum are patru nepoți și curând îl va cunoaște pe al cincilea.
"Trebuie multă putere să ai ca femeie și tare multă răbdare pentru că lumea îi diferită. Cel mai tare îmi place când fac binele acesta la bătrâni, am foarte mulți care ei nu pot să vină la Poștă."
Într-o zi a primit 222 de scrisori recomandate, ceea ce nu i s-a mai întâmplat în 13 ani de muncă. Doar că nu toţi destinatarii le aşteaptă cu nerăbdare.
"Atâtea insulte am avut de la dânșii. Tanti Liuba dute și le du de unde au venit. Eu ți-am spus matale să nu îmi mai aduci. Da nu o mai aduce că eu știu. Măi băieți dar eu trebuie să le dau."
De când cu pandemia, poștărița spune că lucrul este același, doar că e nevoită să respecte măsurile de protecţie: poartă cu ea măști, mănuşi şi dezinfectant.
"Unii oameni mă văd ca pe un simplu poștaș al satului, dar alții chiar înțeleg cu adevărat munca pe care o fac și sfatul meu. Unii mă numesc fiică. Alții mă numesc prieten de familie."
Liuba Cipilenco cunoaște toate mahalalele şi scurtăturile din sat.
"Dacă aș avea ceva un aparat care ar măsura pașii, atunci lumea s-ar convinge câți pași fac. Foarte mulți kilometri am făcut eu, nu știu pământul înconjoară cam cât ar fi, dar în 13 ani dacă s-ar măsura cred că odată sau de două ori da."
Satul Sireți are peste 6 500 de locuitori.
"Te-ai iscălit matale sus? Asta e a mea cu semnătura, iar asta rămâne matale. Din pensie și căldură tot la un loc am scăzut și facturile și ți-a rămas 2 117 lei. Deja pe luna viitoare. La revedere, mata nu ieși că eu am să închid și ușa și poarta."
Liuba Cipilenco și-a crescut singură copiii pentru că soțul i-a murit. Acum are patru nepoți și curând îl va cunoaște pe al cincilea.
"Trebuie multă putere să ai ca femeie și tare multă răbdare pentru că lumea îi diferită. Cel mai tare îmi place când fac binele acesta la bătrâni, am foarte mulți care ei nu pot să vină la Poștă."
Într-o zi a primit 222 de scrisori recomandate, ceea ce nu i s-a mai întâmplat în 13 ani de muncă. Doar că nu toţi destinatarii le aşteaptă cu nerăbdare.
"Atâtea insulte am avut de la dânșii. Tanti Liuba dute și le du de unde au venit. Eu ți-am spus matale să nu îmi mai aduci. Da nu o mai aduce că eu știu. Măi băieți dar eu trebuie să le dau."
De când cu pandemia, poștărița spune că lucrul este același, doar că e nevoită să respecte măsurile de protecţie: poartă cu ea măști, mănuşi şi dezinfectant.
"Unii oameni mă văd ca pe un simplu poștaș al satului, dar alții chiar înțeleg cu adevărat munca pe care o fac și sfatul meu. Unii mă numesc fiică. Alții mă numesc prieten de familie."
Liuba Cipilenco cunoaște toate mahalalele şi scurtăturile din sat.
"Dacă aș avea ceva un aparat care ar măsura pașii, atunci lumea s-ar convinge câți pași fac. Foarte mulți kilometri am făcut eu, nu știu pământul înconjoară cam cât ar fi, dar în 13 ani dacă s-ar măsura cred că odată sau de două ori da."
Satul Sireți are peste 6 500 de locuitori.