După o luptă crâncenă cu o boală cruntă, cancerul limfatic, jurnalista Ecaterina Gurscaia a ieşit învingătoare şi a revenit acasă. A trecut prin şedinţe grele de chimioterapie şi prin tratamente chinuitoare în Germania şi a demonstrat tuturor că dragostea pentru cei dragi şi ajutorul oamenilor sunt cea mai eficientă armă. Sâmbătă seara, ea a aterizat pe Aeroportul Internaţional din Chişinău.

"- Ce mă bucur să te văd. Asta ţie."

Cu lacrimi în ochi şi vocea tremurândă, Ecaterina ne-a povestit bucuria cu care a primit vestea vindecării.

"Parcă nu se întâmpla cu mine, pentru că nu mă aşteptam, chiar nu mă aşteptam să-mi spună acum medicul. Eu am intrat la medic în cabinet şi mi-a spus de rezultate şi într-un fel mi-a spus că rezultatul e bun, dar eu nu am înţeles şi o întrebam să mai repete o dată. Şi am început să plâng atât de tare şi stătea lângă mine şi traducătoarea şi plângea."

Optimistă de fire, Ecaterina ne-a povestit că iniţial a mers la clinica privată din Germania doar pentru investigaţii care trebuiau să dureze două săptămâni.

"Îmi era foarte greu, mă simţeam rău într-una, eram foarte obosită într-una, nu puteam să petrec mult timp în spaţii închise. După chimioterapie, o săptămână eram la pat sau în căruciorul cu rotile, nu puteam să mă deplasez absolut deloc. După chimioterapie, o săptămână nu mâncam şi slăbeam după fiecare chimio."

Lupta cu boala a durat aproape cinci luni. O perioadă dificilă, mai ales că a fost departe de fiul ei.

"Fratele meu a fost la Chişinău şi când a venit acasă să-l vadă pe băiatul meu, el l-a văzut pe badea şi se aştepta că o să fiu şi eu şi era cu poza mea în mână şi când l-a văzut pe fratele meu a început să plângă. Pentru un copilaş mic e foarte greu să fie despărţit de mamă."

Cel care i-a fost alături în cele mai grele momente a fost fratele ei.

"Eu nu doresc la nimeni să treacă prin aşa ceva. Noi am trecut printr-un calvar nebunesc, dar eu am avut toată încrederea că noi o să izbutim şi noi o să învingem. Cu toată încăpăţânarea am crezut în asta şi trebuie să spun că sora mea este unul din cei mai curajoşi oameni."

Pentru a se vindeca, Ecaterina a avut nevoie de o sumă de 70 de mii de euro, bani care au fost adunaţi cu ajutorul oamenilor buni care nu au lăsat-o la greu.

"Nu este victoria mea, dar a tuturor oamenilor care împreună cu mine au plâns şi care m-au ajutat financiar, căci fără ei nu puteam să am această şansă."