Larisa Manole, îngrijorată de trecerea TRM sub control parlamentar: Modificările normative ar putea crea un precedent periculos
Politicienii care au readus Compania Publică "Teleradio-Moldova" sub control parlamentar, iar pe membrii CA i-au transformat în simple marionete care pot fi înlocuite în orice moment sub orice pretext, au o singură scuză la tirul de avertismente și critici care vine din toate părțile - "responsabilizarea" celor două instituții.
În acest context, ca oameni de presă, ne amintim de citatul: "drumul spre iad este pavat cu bune intenții".
Mai grav e că am ajuns să călcăm pe aceeași greblă, în ciuda faptului că avem un precedent din care, din păcate, se pare că nu am învățat nimic - protestele "anti-cenzură" din 2002 de la TRM, soldate șapte ani mai târziu cu condamnarea Moldovei la CEDO.
Una dintre fruntașele manifestațiilor emblematice de acum aproape două decenii, cunoscuta jurnalistă Larisa Manole, este îngrijorată de proiectul de lege prin care guvernarea PAS a adus sub controlul Legislativului televiziunea publică.
Larisa Manole consideră că modificările normative ar putea crea un precedent periculos prin faptul că vor duce la subordonarea politică a organelor de conducere și supraveghere din cadrul Companiei Publice "Teleradio-Moldova", dar și a Consiliului Audiovizualului.
Aceste imagini de arhivă de la protestele din februarie 2002, din în fața sediului "Teleradio-Moldova" ar fi trebuit să fie o lecție pentru orice guvernare, indiferent de coloratură politică.
Acum aproape două decenii, câteva mii de moldoveni s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale, la o manifestație împotriva guvernării comuniste. Faptul că postul public de televiziune adoptase "tactica struțului" nu a făcut decât să amplifice furia care mocnea într-o perioadă în care cenzura prindea rădăcini adânci într-o țară strangulată de abuzuri și sărăcie.
"În 2002, situația la "Teleradio-Moldova" era deja catastrofală. Era dictatură. În piață se petreceau proteste masive, iar noi, în jurnalele de știri, nici nu pomeneam de ele. Evenimentele de interes public erau trecute cu vederea, la comanda conducerii televiziunii și a guvernării comuniste de atunci. Ultima picătură a fost atunci când noi, câțiva jurnaliști am ieșit în piață unde erau proteste, și am auzit cum în spatele nostru, oamenii strigau: UUUUU! Televiziunea, Mesager", a menţionat Larisa Manole.
În timp ce în fața sediului Teleradio-Moldova mii de oamenii scandau "jos cenzura", un grup de jurnaliști de la postul public, printre care: Larisa Manole, Angela Aramă, Corina Fusu, dar și Mircea Surdu, au decis să treacă de partea manifestanților și să adopte o declarație prin care au cerut libertatea de exprimare:
"Compania de stat "Teleradio-Moldova" a ajuns un instrument de manipulare a opiniei publice și de spălare a creierilor pe porta voce a formațiunii de guvernare. Noi protestăm împortiva acestor practici totalitariste, care afectează libertatea presei în general".
"Atunci a fost momentul când noi am decis să ne solidarizăm cu ei și să ieșim, nici noi nu voiam să mințim poporul cu televizorul! Am ieșit în fața lor cu o declarația, Angela Aramă i-a dat citire, iar declarația a fost salutată de mulțime".
În seara zilei de 26 februarie 2002, jurnaliștii televiziunii naționale au luat o decizie și mai radicală, fără precedent pentru acea perioadă!
"De multe ori îmi era rușine să citesc știrile de la Mesager, dar nu aveam ce să facem, erai lichidat imediat. Totuși, noi am stabilit că în timpul Mesagerului să oprim emisia și scriem pe ecran: Grevă japoneză", a spus Larisa Manole.
Sute de oameni s-au solidarizat atunci cu jurnaliștii postului public de televiziune. Aceștia veneau la sediul instituției cu mâncare sau alte lucruri de strictă necesitate pentru ca aceștia să reziste presiunilor la care erau supuși din partea autorităților de atunci. Ce a urmat, a întrecut însă orice scenariu.
"Au venit trupe speciale, am fost înconjurați de polițiști, intimidați și bruscați, Nu aveam dreptul să mergem la locurile noastre de muncă", a povestit Manole.
Ulterior, manifestul privind abolirea cenzurii și respectarea dreptului la liberă exprimare a fost semnat de alți peste 400 de jurnaliști. Larisa Manole își amintește că imediat după ce au vociferat declarația și au intrat în grevă japoneză, semnatarii au fost puși la zid! Atât ea cât și alți colegi solidari au fost retrogradați din funcții pentru că și-au permis să se opună regimului. În același an, Larisa Manole și alții s-au adresat în instanțele din Moldova pentru a li se face dreptate însă fără niciun rezultat. Așa se face că au ajuns până la CEDO. Abia după șapte ani, în 2009, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat țara noastră în dosarul "Manole și alții contra Moldovei". Magistrații CEDO au constat încălcarea articolulului 10 din Convenție, mai exact nerespectarea pluralismului de opinie de o instituție media publică, controlată de partidele aflate la guvernare.
După ce țara noastră a fost condamnată la CEDO în dosarul "Manole și alții contra Moldovei", Comitetul de miniștri al Consiliului Europei a dispus supravegherea executării hotărârii Curții, care vizează supunerea politică a Instituției Publice "Teleradio-Moldova". Totuși, în luna octombrie, actuala guvernarea a cerut încheierea monitorizării țării noastre în acest sens. Larisa Manole, la fel ca și mulți alți jurnaliști de căpătâi din țara noastră, este stupefiată de decizia autorităților de la Chișinău.