În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021. Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat și Republica Moldova.

Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație).

Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”

În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.

Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.

Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte,  Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.

Câştigătoare este Italia, dezvăluie revista și argumentează: „Nu pentru măiestria fotbaliștilor săi, care au câștigat marele trofeu al Europei, și nici pentru vedetele sale, care au câștigat concursul Eurovision, ci pentru politica sa. 

The Economist a criticat în repetate rânduri Italia pentru că și-a ales lideri precum Silvio Berlusconi, care ar fi putut urma cu folos îndemnul cântecului câștigător al Eurovisionului: „Taci și fă”. Din cauza guvernării slabe, italienii erau mai săraci în 2019 decât erau în 2000. Cu toate acestea, în acest an, Italia s-a schimbat. Prin Mario Draghi a căpătat un prim-ministru competent și respectat la nivel internațional. Pentru prima dată, o largă majoritate a politicienilor săi au îngropat securea războiului pentru a susține un program de reformă profundă care ar trebui să-i garanteze Italiei că primește fondurile la care are dreptul în cadrul Planului de Redresare post-pandemic al UE. Rata de vaccinare a Italiei împotriva COVID este printre cele mai ridicate din Europa. Iar după un an 2020 dificil, economia sa își revine mai repede decât cea a Franței sau a Germaniei”.

Publicația adaugă că există pericolul ca această infuzie neobișnuită de guvernare sensibilă să fie inversată, pentru că dacă Mario Draghi va vrea să fie președinte, o funcție mai mult ceremonială, ar putea fi succedat de un prim-ministru mai puțin competent. „Dar este greu de negat că Italia de astăzi nu este un loc mai bun decât era în decembrie 2020. Pentru asta, o declarăm țara anului (2021). Auguroni!” - încheie The Economist.