La 1 februarie, acum 71 de ani, un stat a fost condamnat, ÎN PREMIERĂ, pentru agresiune
foto: remnmilitaryblog.com
S-a întâmplat pentru prima dată de la constituirea ONU, când o naţiune era condamnată drept agresor. La 1 februarie 1951 Adunarea Generală a ONU adoptă, cu 44 de voturi pentru şi 7 voturi împotrivă, o rezoluţie care condamna guvernul Republicii Populare Chineze pentru agresiunea împotriva Coreei.
În ianuarie şi în mai 1950, autorătăţile militare sud-coreene au avertizat autorităţile americane şi Comisia Naţiunilor Unite în privinţa iminenţei unei agresiuni nord-coreene. În zona Paralelei 38, care constituia linia de demarcaţie între cele doua ţări coreene, se produceau constant acţiuni provocatoare.
Pe 25 iunie, forţele nord-coreene au traversat pararela 38 pe toată lungimea sa. Amploarea operţiunilor întreprinse de nord-coreeni dovedea că atacul fusese premeditat şi pregătit cu multă meticulozitate.
Pe 25 iunie (ora New York-ului, era 26 iunie ora Coreei), guvernul american l-a solicitat pe Secretarul general al Naţiunilor Unite, Trygve Halvdan Lie, să convoace imediat Consiliul de Securitate. Acesta s-a reunit, însă reprezentantul sovietic a refuzat să participe la dezbaterile Consiliului, până ce China comunistă nu obţinea un loc permanent, loc care era ocupat de China naţionalistă.
Reprezentantul sovietic, Malik, declarase cu acest prilej că URSS nu va recunoaşte legalitatea niciunei decizii luate cu participarea reprezentantului Gomindanului (care guverna China nationalista – Taivanul). Graţie absenţei Uniunii Sovietice de la lucrări, Consiliul de Securitate a fost în măsură să ia decizii fără să se lovească de un veşnic veto.
Guvernul american a propus o rezoluţie care să condamne „atacul armat lansat împotriva Republicii Coreea de către forţele nord-coreene”, considerându-l drept o violare a păcii; rezoluţia mai cerea încetarea imediată a ostilităţilor şi retragerea invadatorilor la nord de paralela 38.
De asemenea, se cerea membrilor Naţiunilor Unite să sprijine punerea în aplicare a acestei rezoluţii şi să nu acorde asistenţă autorităţilor nord-coreene. Doar reprezentantul iugoslav s-a opus acestei rezoluţii, în afară de punctul care prevedea încetarea imediată a ostilităţilor. O propunere iugoslavă care viza convocarea unui reprezentant al Coreei de Nord, a fost respinsă cu 6 voturi pentru, 1 vot contra şi 3 abţineri (Egipt, India şi Norvegia).
Trupele din Coreea de Nord, sprijinite de Rusia sovietică şi China comunistă, au atacat puternic sudul, iar Organizaţia Naţiunilor Unite a trimis trupe din 21 de ţări, în principal din Statele Unite şi Marea Britanie, pentru a sprijini Coreea de Sud, scrie descopera.ro.
Războiul a durat timp de trei ani, cu înaintări şi retrageri de ambele părţi şi cu numeroase victime .
În Coreea, deşi majoritatea obiectivelor ONU expuse în cadrul negocierilor pentru armistiţiu au fost acceptate, acestea nu au putut fi implementate pe cale paşnică, iar pierderile provocate de război au fost substanţiale: peste 4.000.000 de morţi şi victime dintre care şi civili (1.313.000 de sud-coreeni – 1.000.000 de civili; 2.500.000 de comunişti – 1.000.000 de civili).
SUA au pierdut 37.000 de soldaţi în acţiune, Coreea de Sud – 47.000 şi forţele ONU – 3.194.
Pierderile suferite de China s-au ridicat la 900.000 de oameni, iar cele ale nord-coreenilor – 520.000.
Pe parcursul războiului, 2/5 din facilităţile industriale ale Coreei au fost distruse şi 1/3 din locuinţe, devastate.