De la începutul războiului, peste şapte milioane de ucraineni au plecat din localităţile de baştină
Embed:
De la începutul războiului, peste şapte milioane de ucraineni au plecat din localităţile de baştină şi s-au mutat în alte regiuni ale ţării, unde este linişte deocamdată. Alarmele aeriene şi teama că noul adăpost poate fi următoarea ţintă a atacurilor reprezintă realitatea crudă pentru toţi cei nevoiţi să-şi lase propriile case. Oraşul Lviv a devenit temporar un refugiu pentru aproape 1 milion 200 de mii de ucraineni. Acolo s-a deplasat zilele trecute corespondentul Publika TV Oxana Bodnar, care a reuşit să discute cu locuitorii celor mai afectate zone de război. Oxana Bodnar a făcut parte dintr-o echipă de jurnaliști ai postului Antena 3 România, în cadrul programului News Hour with CNN.
"Gara centrală de la Lviv devine neîncăpătoare în fiecare zi. În fiecare zi aici vin mii de oameni din diferite regiuni ale Ucrainei care sunt cel mai mult afectate de război. În parte, este vorba despre femei şi copii care îi lasă pe bărbaţi în localităţile de baştină."
La Gara din Lviv, printre miile de oameni era şi această femeie din Mariupol. Oxana avea ochii plânşi şi faţa neliniştită, după o săptămână de coşmar.
"- Şapte zile. Pe jos am ajuns până la Volodarsk, apoi de la Volodarsk până la Berdeansk, ulterior la Zaporojie, iar de acolo la Lviv, timp de şapte zile. (plânge)
- Aţi nimerit sub împuşcături?
- Da. Da, acolo e înfricoşător. Oraşul a fost pur şi simplu distrus."
Mama şi fratele femeii au decis să rămână la Mariupol, dar ei au implorat-o să se salveze. Oxana povesteşte cu groază prin ce situaţii de risc a trecut.
"Eu pur şi simplu mi-am luat genţile şi m-am pornit. În jurul meu totul era bombardat. Când mergeam pe traseu am văzut o familie împuşcată. Acolo fie ajungi, fie nu. Ne îmbolnăveam toţi acolo, medicamente nu sunt. Nu este nimic, nici apă, nici pâine, nimic."
Oraşul Lviv a devenit adăpost pentru sute de mii de oameni, strămutaţi din diferite zone ucrainene. Câteva locaţii de la periferie au devenit recent ţinte militare. Noua lege din Ucraina le interzice atât jurnaliştilor, cât şi civililor să publice informaţii şi imagini cu locurile atacate.
"Chiar în aceste clipe în oraşul Lviv a fost anunţată alarma aeriană. Toţi oameni sunt rugaţi să se adăpostească. Este prima alarmă pentru ziua de astăzi. Însă localnicii susţin că s-au obişnuit să audă astfel de preîntâmpinări, câte trei-patru şi chiar de cinci ori pe zi."
Tânărul Nikita este originar din Nikolaev. După atacurile masive în oraşul său de baştină, părinţii lui au rămas acolo, dar el a decis să plece cu prietena la Lviv.
"Au început atacuri puternice. În casa vecinilor mei a nimerit o rachetă. Au murit şapte persoane. Zece maşini au ars la o parcare din preajmă. Atacul recent din Lviv nu s-a auzit foarte bine, pentru că s-a produs la marginea oraşului. Dar lucrurile pot derula ca la Nikolaev, adică la început atacurile au fost asupra obiectelor militare, apoi - peste civili."
În pofida riscurilor la care se expun în fiecare clipă, sunt mulţi oameni care decid să rămână în localităţile de baştină şi să nu-şi lase casele. Oraşul Biserica Alba din regiunea Kievului a fost de câteva ori ţinta atacurilor aerine.
"Unul dintre cele mai afectate zone din această localitate este acest sector, cu 20 de case. Aici a căzut o rachetă. Casele din preajmă au fost deteriorate. Iată aici se vede locul care a fost afectat de rachetă. Oamenii spun că de acum încolo stau cu frică în sân în propriile case."
Raisa Belousova locuieşte aici de o viaţă, iar casa i-a fost distrusă încă la începutul lunii martie, ca urmare a unei explozii.
"M-am aşezat pe pat, deodată s-au spart geamurile, ele au căzut peste mâinile mele. Nu am înţeles nimic. În casă s-a făcut întuneric. Am ieşit afară şi am văzut casa rămasă fără acoperiş a vecinului."
Femeia povesteşte că se teme de război, de aceea, zi de zi, se roagă pentru pace.
"Fiica mea trăieşte departe. Dacă totul va fi distrus, cine va restabili totul? Îmi este frică. Când aud alarma, încep să mă rog. Când mă culc, la fel, citesc o rugăciune."
"Gara centrală de la Lviv devine neîncăpătoare în fiecare zi. În fiecare zi aici vin mii de oameni din diferite regiuni ale Ucrainei care sunt cel mai mult afectate de război. În parte, este vorba despre femei şi copii care îi lasă pe bărbaţi în localităţile de baştină."
La Gara din Lviv, printre miile de oameni era şi această femeie din Mariupol. Oxana avea ochii plânşi şi faţa neliniştită, după o săptămână de coşmar.
"- Şapte zile. Pe jos am ajuns până la Volodarsk, apoi de la Volodarsk până la Berdeansk, ulterior la Zaporojie, iar de acolo la Lviv, timp de şapte zile. (plânge)
- Aţi nimerit sub împuşcături?
- Da. Da, acolo e înfricoşător. Oraşul a fost pur şi simplu distrus."
Mama şi fratele femeii au decis să rămână la Mariupol, dar ei au implorat-o să se salveze. Oxana povesteşte cu groază prin ce situaţii de risc a trecut.
"Eu pur şi simplu mi-am luat genţile şi m-am pornit. În jurul meu totul era bombardat. Când mergeam pe traseu am văzut o familie împuşcată. Acolo fie ajungi, fie nu. Ne îmbolnăveam toţi acolo, medicamente nu sunt. Nu este nimic, nici apă, nici pâine, nimic."
Oraşul Lviv a devenit adăpost pentru sute de mii de oameni, strămutaţi din diferite zone ucrainene. Câteva locaţii de la periferie au devenit recent ţinte militare. Noua lege din Ucraina le interzice atât jurnaliştilor, cât şi civililor să publice informaţii şi imagini cu locurile atacate.
"Chiar în aceste clipe în oraşul Lviv a fost anunţată alarma aeriană. Toţi oameni sunt rugaţi să se adăpostească. Este prima alarmă pentru ziua de astăzi. Însă localnicii susţin că s-au obişnuit să audă astfel de preîntâmpinări, câte trei-patru şi chiar de cinci ori pe zi."
Tânărul Nikita este originar din Nikolaev. După atacurile masive în oraşul său de baştină, părinţii lui au rămas acolo, dar el a decis să plece cu prietena la Lviv.
"Au început atacuri puternice. În casa vecinilor mei a nimerit o rachetă. Au murit şapte persoane. Zece maşini au ars la o parcare din preajmă. Atacul recent din Lviv nu s-a auzit foarte bine, pentru că s-a produs la marginea oraşului. Dar lucrurile pot derula ca la Nikolaev, adică la început atacurile au fost asupra obiectelor militare, apoi - peste civili."
În pofida riscurilor la care se expun în fiecare clipă, sunt mulţi oameni care decid să rămână în localităţile de baştină şi să nu-şi lase casele. Oraşul Biserica Alba din regiunea Kievului a fost de câteva ori ţinta atacurilor aerine.
"Unul dintre cele mai afectate zone din această localitate este acest sector, cu 20 de case. Aici a căzut o rachetă. Casele din preajmă au fost deteriorate. Iată aici se vede locul care a fost afectat de rachetă. Oamenii spun că de acum încolo stau cu frică în sân în propriile case."
Raisa Belousova locuieşte aici de o viaţă, iar casa i-a fost distrusă încă la începutul lunii martie, ca urmare a unei explozii.
"M-am aşezat pe pat, deodată s-au spart geamurile, ele au căzut peste mâinile mele. Nu am înţeles nimic. În casă s-a făcut întuneric. Am ieşit afară şi am văzut casa rămasă fără acoperiş a vecinului."
Femeia povesteşte că se teme de război, de aceea, zi de zi, se roagă pentru pace.
"Fiica mea trăieşte departe. Dacă totul va fi distrus, cine va restabili totul? Îmi este frică. Când aud alarma, încep să mă rog. Când mă culc, la fel, citesc o rugăciune."