Buncăre în stare deplorabilă. Cel mai mare adăpost din țară se află la Chișinău
captura video
Unul dintre cele mai mari buncăre din Chișinău are câteva mii de metri pătrați și se află în sectorul Buiucani. De ani buni, adăpostul construit sub fosta uzină de televizoare este însă în paragină. În Capitală găsim zeci de astfel de ascunzișuri, ce-i drept mult mai mici, care se află și ele într-o stare jalnică. Asta a constatat corespondentul PRIME Nicolae Boico, care a mers într-o inspecție prin buncărele din Chișinău.
Accesul în interiorul buncărului de pe teritoriul fostei uzine este blocat deja de câțiva ani. Am găsit totuşi o cale de acces. Pentru a filma în interior am fost nevoiţi să escaladăm un perete de aproape un metru și jumătate.
"În interiorul buncărului, la câțiva metri adâncime sub pământ, ai senzația că te afli pe platoul de filmare a unui film de groază. Pereții sunt murdari și plini de igrasie, tavanul este negru semn că aici a avut loc un incendiu. Fără o sursă de lumină, la drept vorbind, să găsim ieșirea la suprafață ar fi o misiune extrem de complicată."
Aproape de buncărul părăsit, tot pe teritoriul fostei uzine își desfășoară activitatea mai multe întreprinderi. Angajații acestora ne-au spus că observă zilnic tineri care îşi petrec serile în subterană, iar iarna, aici se adăpostesc şi oamenii străzii.
"Asta a fost adăpost subteran. A fost o uzină militară şi era destinată ca în caz de război să se adăpostească lumea. "
Un alt buncăr, doar că mult mai mic, se află în curtea unui bloc de pe bulevardul Decebal din sectorul Botanica.
În interior există câteva încăperi goale. Ușile sunt ruginite, pereții plini de igrasie, iar pe jos este mizerie.
"Aici a fost lumină, toate celea, dar dacă nu este. Ia uitaţi-vă aici. Baie. Bloc sanitar. Apa, cazan, pentru încălzire se vede că a fost ceva."
De la Botanica, am mers apoi să inspectăm un alt buncăr din sectorul centru al Capitalei.
"Pe bulevardul Ștefan cel Mare, vizavi de blocul central al Universitatii de Medicina se află unul dintre puținele buncăre din țară, care este si astăzi funcțional. Ascunzișul se află în subsolul blocului de studii si e dotat cu toate cele necesare pentru asigurarea vieții subterane."
Buncărul a fost construit în 1955 şi are câteva sute de metri pătraţi. Acum câțiva ani, încăperea a fost reparată. Pereții sunt văruiți, iar ușile - vopsite.
"Are uşi bronate, am început de la uşă. Este aerisire care este prin filtru făcută. Avem paturi pentru orice eventualitate. Este apă potabilă, chiar apă minerală în sticle avem pentru două trei zile", a declarat Gheorghe Stratan, șeful Statului Major din cadrul USMF.
Recent aici au fost aduse mai multe paturi, saltele și plapume. În prezent, buncărul este folosit pentru lecţii practice de către studenţii de la USMF care fac catedra militară.
"O dată, conform regulamentului situaţiilor excepţionale facem cantonamente. De cutremur de pământ, de pojar, de atac chimic. Dar acum cu pandemia, s-a stopat tot", a mai spus Stratan.
După inspectarea celor trei buncăre din Chişinău, am contactat serviciul de presă al IGSU pentru a afla câte astfel de adăposturi subterane avem în ţara, cui aparţin şi în ce stare se află. Liliana Puşcaşu ne-a cerut o solicitare oficială, la care nu am primit deocamdată un răspuns. Anterior însă, şeful IGSU, Alexandru Oprea, a declarat că majoritatea adăposturilor subterane din ţară sunt privatizate, iar proprietarii lor poartă răspundere de întreţinerea lor.
Accesul în interiorul buncărului de pe teritoriul fostei uzine este blocat deja de câțiva ani. Am găsit totuşi o cale de acces. Pentru a filma în interior am fost nevoiţi să escaladăm un perete de aproape un metru și jumătate.
"În interiorul buncărului, la câțiva metri adâncime sub pământ, ai senzația că te afli pe platoul de filmare a unui film de groază. Pereții sunt murdari și plini de igrasie, tavanul este negru semn că aici a avut loc un incendiu. Fără o sursă de lumină, la drept vorbind, să găsim ieșirea la suprafață ar fi o misiune extrem de complicată."
Aproape de buncărul părăsit, tot pe teritoriul fostei uzine își desfășoară activitatea mai multe întreprinderi. Angajații acestora ne-au spus că observă zilnic tineri care îşi petrec serile în subterană, iar iarna, aici se adăpostesc şi oamenii străzii.
"Asta a fost adăpost subteran. A fost o uzină militară şi era destinată ca în caz de război să se adăpostească lumea. "
Un alt buncăr, doar că mult mai mic, se află în curtea unui bloc de pe bulevardul Decebal din sectorul Botanica.
În interior există câteva încăperi goale. Ușile sunt ruginite, pereții plini de igrasie, iar pe jos este mizerie.
"Aici a fost lumină, toate celea, dar dacă nu este. Ia uitaţi-vă aici. Baie. Bloc sanitar. Apa, cazan, pentru încălzire se vede că a fost ceva."
De la Botanica, am mers apoi să inspectăm un alt buncăr din sectorul centru al Capitalei.
"Pe bulevardul Ștefan cel Mare, vizavi de blocul central al Universitatii de Medicina se află unul dintre puținele buncăre din țară, care este si astăzi funcțional. Ascunzișul se află în subsolul blocului de studii si e dotat cu toate cele necesare pentru asigurarea vieții subterane."
Buncărul a fost construit în 1955 şi are câteva sute de metri pătraţi. Acum câțiva ani, încăperea a fost reparată. Pereții sunt văruiți, iar ușile - vopsite.
"Are uşi bronate, am început de la uşă. Este aerisire care este prin filtru făcută. Avem paturi pentru orice eventualitate. Este apă potabilă, chiar apă minerală în sticle avem pentru două trei zile", a declarat Gheorghe Stratan, șeful Statului Major din cadrul USMF.
Recent aici au fost aduse mai multe paturi, saltele și plapume. În prezent, buncărul este folosit pentru lecţii practice de către studenţii de la USMF care fac catedra militară.
"O dată, conform regulamentului situaţiilor excepţionale facem cantonamente. De cutremur de pământ, de pojar, de atac chimic. Dar acum cu pandemia, s-a stopat tot", a mai spus Stratan.
După inspectarea celor trei buncăre din Chişinău, am contactat serviciul de presă al IGSU pentru a afla câte astfel de adăposturi subterane avem în ţara, cui aparţin şi în ce stare se află. Liliana Puşcaşu ne-a cerut o solicitare oficială, la care nu am primit deocamdată un răspuns. Anterior însă, şeful IGSU, Alexandru Oprea, a declarat că majoritatea adăposturilor subterane din ţară sunt privatizate, iar proprietarii lor poartă răspundere de întreţinerea lor.