Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că se așteaptă să identifice mai multe cazuri de variola maimuței, pe măsură ce extinde supravegherea în țările în care boala nu este de obicei găsită.

Până sâmbătă, au fost raportate 92 de cazuri confirmate și 28 de cazuri suspectate de variolă a maimuței în 12 state membre care nu sunt endemice pentru virus, scrie Reuters.

„Informațiile disponibile sugerează că transmiterea de la om la om are loc în rândul persoanelor aflate în contact fizic strâns cu cazuri care sunt simptomatice”, a transmis oficialul OMS David Heymann, un specialist în boli infecțioase, pentru Reuters.

Heymann a mai adăugat că un comitet internațional de experți s-a întâlnit prin videoconferință pentru a analiza ceea ce trebuie studiat despre focar și comunicat publicului, inclusiv dacă există o răspândire asimptomatică, cine prezintă cel mai mare risc și diferitele căi de transmitere.

Variola maimuței este o boală infecțioasă care este de obicei ușoară și este endemică în părți din vestul și centrul Africii.

Se răspândește prin contact strâns, astfel încât poate fi ținută sub control relativ ușor, prin măsuri precum autoizolarea și igiena. El a spus că întâlnirea a fost convocată „din cauza urgenței situației”. Comitetul nu este grupul care ar sugera declararea unei urgențe de sănătate publică de interes internațional, cea mai mare formă de alertă a OMS, care se aplică pandemiei de COVID-19. Contactul apropiat este calea cheie de transmitere, deoarece leziunile tipice ale bolii sunt foarte infecțioase. De exemplu, părinții care îngrijesc copiii bolnavi sunt expuși riscului, la fel ca și lucrătorii din domeniul sănătății, motiv pentru care unele țări au început să inoculeze echipele care tratează pacienții cu variola maimuțelor folosind vaccinuri pentru variola, un virus înrudit.

Multe dintre cazurile actuale au fost identificate la clinicile de sănătate sexuală. Secvențierea genomică timpurie a câtorva cazuri din Europa a sugerat o similitudine cu tulpina care s-a răspândit într-un mod limitat în Marea Britanie, Israel și Singapore în 2018.

Heymann a spus că este „plauzibil din punct de vedere biologic” ca virusul să circule în afara țărilor în care este endemic, dar nu a dus la focare majore ca urmare a blocajelor COVID-19, distanțării sociale și restricțiilor de călătorie.

El a subliniat că focarul de variola a maimuței nu semăna cu primele zile ale pandemiei de COVID-19, deoarece nu se transmite la fel de ușor. Cei care suspectează că ar fi putut fi expuși sau care prezintă simptome, inclusiv erupții cutanate și febră, ar trebui să evite contactul strâns cu ceilalți, a spus el.

Simptomele variolei maimuței

Virusul are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Simptomele inițiale sunt de obicei asemănătoare gripei – febră, frisoane, epuizare, dureri de cap și slăbiciune musculară – urmate de umflarea ganglionilor limfatici, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor.

„Tratamentul este, în general, de susținere, deoarece nu există medicamente specifice disponibile. Cu toate acestea, este disponibil un vaccin care poate fi administrat pentru a preveni dezvoltarea bolii”, a spus Jimmy Whitworth, profesor de sănătate publică la London School of Hygiene & Tropical Medicine, potrivit CBS News.

Dezinfectanții obișnuiți de uz casnic pot ucide virusul variolei maimuțelor, potrivit CDC.