Agenția Națională pentru Sănătate Publică monitorizează situația epidemiologică privind cazurile de variolă a maimuței raportate la nivel mondial, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor.

 

 

Variola maimuței este o boală cauzată de un virus și este numită astfel deoarece a fost identificată pentru prima dată în anul 1958, în colonii de maimuțe ținute pentru cercetare. La om a fost detectată în 1970. Variola maimuței se găsește în mod obișnuit în Africa Centrală și de Vest, unde există păduri tropicale și unde trăiesc de obicei animalele care pot fi purtătoare de virus.

 

Variola maimuței nu este considerată a fi foarte contagioasă. Ea se poate răspândi de la animale infectate la oameni și de la o persoană, care are simptome, la alta, prin contact fizic apropiat.

 

Erupția cutanată, fluidele corporale și crustele sunt deosebit de infecțioase, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. La fel, pot fi infecțioase și leziunile la nivelul cavității bucale ceea ce înseamnă că virusul se poate răspândi prin salivă.

Simptomele variolei maimuței de obicei sunt febră, dureri de cap, dureri musculare, dureri de spate, ganglioni limfatici umflați și erupție cutanată sau leziuni. Leziunile pot fi plate sau ușor înălțate, umplute cu lichid limpede sau gălbui. Erupția se concentrează pe față, palme și pe tălpi, dar poate apărea și la nivelul cavității bucale, pe organe genitale și ochi.

În cele mai multe cazuri, simptomele variolei maimuței au dispărut de la sine în câteva săptămâni. OMS anunță că deocamdată nu este clar dacă persoanele care nu prezintă simptome pot răspândi boala.

 

 

În baza recomandărilor OMS, Agenția Națională pentru Sănătate Publică vine cu următoarele informații:

 

- este importantă spălarea mâinilor cu apă și săpun și folosirea unui dezinfectant pe bază de alcool;

 

- este necesar ca o persoană cu suspiciune de variola maimuței să consulte medicul și să fie izolată, iar cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală;

- nu există tratament specific pentru variola maimuței;

 

- infecția se manifestă prin simptome ușoare, majoritatea celor infectați se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament;

 

- cei mai expuși riscului de a face variola maimuței sunt persoanele care au avut contact apropiat cu o persoană cu variola maimuței;

 

- rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.

 

 

Începând cu 21 mai, 92 de cazuri confirmate de laborator și 28 de cazuri suspectate de variola maimuței cu investigații în curs au fost raportate la OMS din 12 state membre care nu sunt endemice pentru virusul variolei maimuței. OMS anunță că studiile sunt în curs de desfășurare în țările afectate pentru a determina sursa de infecție a fiecărui caz identificat.