O șansă la o viață nouă. O femeie din Capitală a beneficiat de ficat transplantat
Embed:
O femeie cu ciroză terminală a beneficiat de ficat transplantat, donat de peste Prut. Pacienta din Capitală, care a activat asistentă medicală, își face acum planuri noi de viață, asta deși, până la intervenție, credea că mai are doar câteva luni de trăit. Liliana Popescu este prima moldoveancă din cadrul programului de transplant transfrontalier.
”Mă numesc Liliana Popescu, am 53 de ani, locuiesc în Chișinău și mă consider o învingătoare că am câștigat o șansă la o viață nouă.”
În 1988, a aflat că suferă de hepatita B. După un tratament îndelungat, în 2016, a fost diagnosticată cu ciroză hepatică. Iar în 2020, infecția cu noul coronavirus i-a agravat starea.
”Am fost bolnavă de COVID și șanse nu erau, practic eram pe ultima sută de metri, ultima jumătate de an eram foarte gravă.”
Liliana Popescu a căutat, de una singură, un donator de ficat, dar fără rezultat. Într-un final, a apărut o șansă de peste Prut, de unde i-a fost adus noul organ.
”Eu din toți patru pacienți gravi am câștigat șansa la o nouă viață.”
După ce a fost identificată ca cea mai compatibilă cu noul organ, pacienta a fost supusă intervenției de transplant. Aceasta a durat peste zece ore și a fost realizată de 50 de medici și asistenți, la Spitalul Republican, unde femeia a muncit zeci de ani.
După câteva săptămâni de terapie intensivă, Liliana Popescu a mers acasă, iar primul lucru la care s-a gândit că-l va face după însănătoșirea totală este să guste din tot ce nu a putut mânca timp de 35 de ani cât a luptat cu hepatita, iar apoi cu ciroza.
”Eu nu sunt tare pofticioasă, dar după operație am venit acasă și aveam în curte cireșe frumoase și abia de mă abțineam să nu le mănânc că îmi era poftă. Dar am spus că, lasă, o să vină la anul și o să le mănânc, dar nu am mâncat nicio cireașă.”
Femeia mărturisește că dacă s-ar fi lăsat în speranța listei de așteptare a transplantului de ficat, nu ar fi avut nicio șansă la o nouă viață. De altfel, statistica anului trecut demonstrează că rata de refuz din partea rudelor potenţialilor donatori este de 75 la sută, majoritatea din considerente religioase. Țara noastră e codașă în Europa la numărul operaţiilor de transplant de organe, prelevate de la oameni aflaţi în moarte clinică.
”Viața este un miracol. Dacă cineva are șansa să prelungească viața cuiva, atunci să o facă, eu sunt tare mulțumită familiei din România, mă închin până în pământ.”
Agenţia de Transplant susţine că am putea rezolva problema lipsei donatorilor, dacă și persoanele decedate la domiciliu ar fi luate în calcul ca potenţiali donatori, nu doar cei aflaţi în moarte clinică în spitale. Specialiștii afirmă că, anual, din 10 mii de decedați, 5 000 ar putea fi donatori eligibili de organe pentru transplant.
”Mă numesc Liliana Popescu, am 53 de ani, locuiesc în Chișinău și mă consider o învingătoare că am câștigat o șansă la o viață nouă.”
În 1988, a aflat că suferă de hepatita B. După un tratament îndelungat, în 2016, a fost diagnosticată cu ciroză hepatică. Iar în 2020, infecția cu noul coronavirus i-a agravat starea.
”Am fost bolnavă de COVID și șanse nu erau, practic eram pe ultima sută de metri, ultima jumătate de an eram foarte gravă.”
Liliana Popescu a căutat, de una singură, un donator de ficat, dar fără rezultat. Într-un final, a apărut o șansă de peste Prut, de unde i-a fost adus noul organ.
”Eu din toți patru pacienți gravi am câștigat șansa la o nouă viață.”
După ce a fost identificată ca cea mai compatibilă cu noul organ, pacienta a fost supusă intervenției de transplant. Aceasta a durat peste zece ore și a fost realizată de 50 de medici și asistenți, la Spitalul Republican, unde femeia a muncit zeci de ani.
După câteva săptămâni de terapie intensivă, Liliana Popescu a mers acasă, iar primul lucru la care s-a gândit că-l va face după însănătoșirea totală este să guste din tot ce nu a putut mânca timp de 35 de ani cât a luptat cu hepatita, iar apoi cu ciroza.
”Eu nu sunt tare pofticioasă, dar după operație am venit acasă și aveam în curte cireșe frumoase și abia de mă abțineam să nu le mănânc că îmi era poftă. Dar am spus că, lasă, o să vină la anul și o să le mănânc, dar nu am mâncat nicio cireașă.”
Femeia mărturisește că dacă s-ar fi lăsat în speranța listei de așteptare a transplantului de ficat, nu ar fi avut nicio șansă la o nouă viață. De altfel, statistica anului trecut demonstrează că rata de refuz din partea rudelor potenţialilor donatori este de 75 la sută, majoritatea din considerente religioase. Țara noastră e codașă în Europa la numărul operaţiilor de transplant de organe, prelevate de la oameni aflaţi în moarte clinică.
”Viața este un miracol. Dacă cineva are șansa să prelungească viața cuiva, atunci să o facă, eu sunt tare mulțumită familiei din România, mă închin până în pământ.”
Agenţia de Transplant susţine că am putea rezolva problema lipsei donatorilor, dacă și persoanele decedate la domiciliu ar fi luate în calcul ca potenţiali donatori, nu doar cei aflaţi în moarte clinică în spitale. Specialiștii afirmă că, anual, din 10 mii de decedați, 5 000 ar putea fi donatori eligibili de organe pentru transplant.