Împodobirea bradului de Crăciun este una dintre cele mai frumoase, dar și cele mai vechi tradiții pe care le respectăm în fiecare an în preajma sărbătorilor de iarnă. Tradiția pomului de Crăciun este veche de sute de ani, iar semnificația decorațiunilor cu care era bradul împodobit reprezenta cunoașterea și bogăția. 

Obiceiul împodobirii lui este preluat de la romani, care obișnuiau să-și împodobească locuința cu un brad de sărbătorile dedicate zeului Saturn, care se desfășurau în perioada solstițiului de iarnă. 

Corelația dintre brad și creștinism a fost făcută mai târziu, atunci când Sfântul Bonifaciu, un călugăr englez din Crediton, Anglia, a dat peste un grup de păgâni ce erau adunați lângă un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor.

Pentru a opri sacrificiul, Sfântul Bonifaciu, a doborât copacul și se spune că în locul stejarului a crescut un brad, care era considerat Copacul Vieții și era mărturia vieții eterne a lui Hristos.

Se mai spune și că Sfântul Bonifaciu a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. De atunci, bradul a fost considerat un simbol creștin, iar oamenii l-au asociat cu Nașterea Domnului. 

În trecut, bradul de Crăciun era împodobit cu flori din hârtie, mere, nuci, dulciuri, lumânări și figurine din lemn. Mai târziu, odată cu apariția instalațiilor luminoase, dar și a celorlalte decorațiuni, pomul de Crăciun a căpătat un alt aspect mult mai modern și deosebit.

Ce reprezentă decorațiunile din brad: 

Steaua din vârful bradului reprezenta un semn ceresc al profeției îndeplinite cu multă vreme în urmă.

Culoarea roșie din decorațiuni reprezenta sacrificiul Mântuitorului pentru noi toți.

Bradul era simbolizat prin verdele permanent, a doua culoare a Crăciunului, după roșu, care arăta lumina și viața veșnică.

Lumânarea reprezenta recunoștința oamenilor pentru steaua din Bethleem.