Fiecare al doilea copil din Moldova este abuzat psihologic în familie. Cel puţin asta reiese dintr-un studiu realizat de catedra de psihologie a Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă".

Potrivit cercetării sociologice, aproape 60 la sută dintre copiii care au răspuns la întrebări sunt supuşi abuzului. Cel mai des, copiii reclamă faptul că sunt neglijaţi în familie. Urmează abuzul emoţional şi pedeapsa fizică. Jumătate dintre copiii chestionaţi s-au plâns că nu se simt protejaţi psihologic nici la şcoală.

"Securitatea psihologică acasă este atunci, când copilul se simte sigur. Este ataşat de mamă şi de tată. El nu este dependent de starea emoţională a părintelui, iar el respectă starea emoţională a copilului", afirmă SERGIU SANDULEAC, profesor universitar catedra Psihologie, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă".

Potrivit studiului, 12 la sută dintre copiii chestionaţi au declarat că sunt bătuţi, 36% dintre minori susţin că sunt supuşi abuzului emoţional, iar 52% dintre copii reclamă faptul că sunt neglijaţi de părinţi. Datele mai arată că băieţii sunt mai rar supuşi abuzului în familie decât fetele.

"Deseori violenţa se aplică sexului feminin, anume fetiţele. Ele resimt acest lucru, plus se adaugă şi exigenţa şi presiunea din partea societăţii", precizează SERGIU SANDULEAC.

48% dintre copiii care au participat la studiu susţin că nu sunt protejaţi psihologic nici la şcoală.

"Când el resimte că nu este înţeles la şcoală, că este presat de cadrul didactic, că este izolat, că nu este apreciat corespunzător, când cu el se vorbeşte într-un limbaj non violent", susține SERGIU SANDULEAC.

Psihologii susţin că orice formă de violenţă la care este supus un copil i-ar putea afecta comportamentul în viitor dacă acesta nu va beneficia de ajutor specializat la timp.

"Ulterior noi avem drept produs un cetăţean neadaptat la normele sociale, un cetăţean, care greu găseşte limbă comună cu cei din jur, care are neîncredere în absolut oricine este în jurul său, nu poate stabili contacte sociale, care este izolat, care nu poate lua decizii corecte şi nu poate să-şi vadă de viaţa lui. Cu atât mai mult să creeze o carieră profesională bună şi ca rezultat noi avem o economie slabă", declară psihologul.

În timp ce unii părinţi susţin că pedeapsa fizică este un instrument eficient în procesul de educaţie al copiilor, alţii spun că sunt adepţii doar comunicării constructive.

"Dacă face ceva, bate, muşcă îi dau o palmă, dar înţelege că nu se poate. "

"E copil, cum să-l baţi, dar dacă scăpi puterea un pic mai tare. Nu-i bună treaba asta."

"De mici nu i-am bătut, am fată şi băiat şi sunt maturi, de cuvânt îmi place, aşa cum au făcut părinţii mei aşa şi eu cu ei, din cuvânt şi ei mă înţeleg".

"Copiilor trebuie să le vorbeşti, să-i preîntâmpini că, dacă încalcă, atunci riscă pedeapsă. - Dar i-aţi pedepsi fizic? - Nu. Doar când încalcă preîntâmpinarea, el să ştie consecinţa. Dacă vii şi urli la el cum, cu părere de rău, fac majoritatea părinţilor, că au nervi şi se descarcă pe copii, asta provoacă traumă. De ce zic asta? Pentru că eu am trecut prin asta. Traumele din copilărie cu părere de rău le port toată viaţa. Şi asta te blochează în a te realiza ca personalitate."

Autorii studiului declară că în baza rezultatelor, psihologii din toate şcolile urmează să fie instruiţi cum să le asigure copiilor securitatea psihologică în instituţiile de învăţământ.