„Sunt obișnuit să fiu persoana din spatele camerei. Apoi, pe 11 octombrie, făceam o fotografie cu o casă care fusese bombardată. Era lângă stradă unde locuiau părinții mei cu cei doi frați și sora mea. Am auzit o explozie și mi-am dat seama că casa familiei mele fusese lovită. Am alergat spre ea și am văzut că fusese redusă în moloz”, a spus Fotograful Ali Jadallah

„Întreaga lume a murit brusc. Nu erau sentimente, nu erau culori, nu era nimic. Am încercat să-i sun pe frații mei, dar am știut că sunt sub dărâmături. Apoi am auzit vocea mamei mele – și am simțit că mai există speranță în această lume. Am reușit s-o scot afară. Ea a fost singura care a supraviețuit. Nu am găsit niciodată cadavrul surorii mele.

Mi-am lăsat soția și copiii în sudul orașului Gaza și m-am mutat la spitalul al-Shifa pentru a sta cu mama rănită. Am devenit un trup fără suflet. Abia vorbesc cu copiii mei – doar un telefon foarte scurt în fiecare zi. Tot ce fac este să muncesc. Fac parte dintr-o echipă de șase fotografi care trăiesc și lucrează împreună la spital.

Ieșim dimineața să fotografiem bombardamentul din noaptea dinainte. Este periculos să fii pe străzi, așa că îi dau echipei mele maximum șapte minute pentru a-și face fotografii înainte de a ne întoarce la spital. Sunt mereu îngrijorat pentru ei”, a scris Ali Jadallah într-un articol de pe economist.com.