Cercetătorii au descoperit metode de comunicare cu oamenii în timpul somnului. Reacția visătorilor lucizi
O nouă cercetare a făcut posibilă interacțiunea cu voluntarii în timp ce aceștia dorm și chiar conversația cu ei în anumite momente cheie, notează publicația The Conversation şi Adevarul.ro.
Studiul științific al viselor
În timp ce uneori ne trezim cu amintiri vii din aventurile noastre nocturne, alteori predomină impresia unei nopți fără vise.
Cercetările arată că ne amintim în medie unul până la trei vise pe săptămână. Cu toate acestea, nu toată lumea este egală atunci când vine vorba de a-și aminti vise. Oamenii care spun că nu visează niciodată reprezintă aproximativ 2,7 până la 6,5% din populație. Adesea, acești oameni obișnuiau să-și amintească visele când erau copii. Proporția persoanelor care spun că nu au visat niciodată în toată viața lor este foarte mică: 0,38%.
Amintitul viselor depinde de mulți factori, cum ar fi sexul (femeile își amintesc visele mai des decât bărbații), interesul cuiva pentru vise, precum și modul în care sunt colectate visele (unii le-ar putea ține evidența într-un jurnal sau cu ajutorul unui reportofon).
Natura privată și trecătoare a viselor îngreunează cercetările oamenilor de știință. În zilele noastre, însă, datorită cunoștințelor dobândite în domeniul neuroștiinței, este posibilă clasificarea stării de vigilență a unei persoane prin analiza activității creierului, tonusului muscular și mișcărilor oculare.
Ceea ce nu fac aceste date fiziologice este să ne spună dacă o persoană visează (visele pot apărea în toate etapele somnului), să nu mai vorbim despre ce visează. Cercetătorii nu au acces la experiența visului și, prin urmare, ei sunt forțați să se bazeze pe ceea ce povestesc oamenii atunci când se trezesc, fără nicio garanție a veridicității.
Mai mult, pentru a înțelege ce se întâmplă în creier în timp ce visăm – și ce scop servește această activitate – ar trebui să putem compara activitatea creierului în perioadele în care visele apar cu cele în care acestea sunt absente. Prin urmare, este imperativ să se determine, cu exactitate, momentul apariției visului.
Pentru a realiza acest lucru, ideal ar fi să existe o cale de comunicare cu care dorm. Imposibil? Nu pentru toată lumea - aici intervin visătorii lucizi.
Ce înseamnă visarea lucidă
Majoritatea dintre noi realizăm că am visat doar la trezire. Visătorii lucizi, pe de altă parte, au capacitatea unică de a rămâne conștienți de procesul de visare în timpul somnului REM, o etapă a somnului în care activitatea creierului este mai apropiată de cea din faza de veghe.
Și mai surprinzător, visătorii lucizi pot uneori exercita un control parțial asupra narațiunii visului lor. Apoi sunt capabili să zboare, să facă oamenii să apară sau să dispară, să schimbe vremea sau să se transforme în animale. Pe scurt, posibilitățile sunt nesfârșite.
Astfel de opinii s-au schimbat datorită unui experiment inteligent pus la cale de psihologul Keith Hearne și de psihofiziologul Stephen Laberge, în anii 1980. Acești doi cercetători și-au propus să demonstreze că visătorii lucizi dormeau într-adevăr când și-au dat seama că visează.
Plecând de la observația că somnul REM este caracterizat de mișcări rapide ale ochilor în timp ce ochii sunt închiși (de unde și numele „somn cu mișcare rapidă a ochilor”), ei și-au pus următoarea întrebare: ar fi posibil să folosim această proprietate pentru a-i cere celui care doarme o imagine din visul lor către lumea înconjurătoare?
Hearne și Laberge au recrutat visători lucizi pentru a încerca să afle. Au fost de acord cu ei înainte de a adormi cu privire la „telegrama” ce trebuia trimisă: participanții ar fi trebuit să facă mișcări specifice ale ochilor, cum ar fi să-și miște privirea de la stânga la dreapta de trei ori, de îndată ce și-au dat seama că visează. Și în timp ce se aflau în somn REM, visătorii lucizi au făcut exact acest lucru.
În prezent, este posibil să se combine astfel de experimente cu tehnici de imagistică cerebrală pentru a studia regiunile creierului implicate în visul lucid. Acesta reprezintă un pas uriaș înainte în căutarea unei mai bune înțelegeri a viselor și a modului în care acestea sunt formate.
El a putut să răspundă zâmbind pentru a indica „Da” și încruntându-se pentru a indica „Nu”. Visătorilor lucizi li s-au prezentat și verbal ecuații matematice simple. Au putut să ofere răspunsuri adecvate în timp ce dormeau.
Desigur, visătorii lucizi nu au răspuns întotdeauna, nici pe departe. Dar faptul că au făcut-o uneori (18% din cazuri în studiul nostru) a deschis un canal de comunicare între experimentatori și visători.
Cu toate acestea, visul lucid rămâne un fenomen rar și nici chiar visătorii lucizi nu sunt lucizi tot timpul sau pe tot parcursul somnului REM.
Oamenii de știință și-au pus și întrebarea dacă portalul de comunicare deschis era limitat doar la somnul REM „lucid”.
Extinderea portalului de comunicare
Pentru a afla dacă am putea comunica, în același mod, cu orice persoană care doarme, indiferent de stadiul său de somn, au fost efectuate experimente cu voluntari care visează non-lucid, fără tulburări de somn, precum și cu persoane care suferă de narcolepsie. Această boală, care provoacă somn involuntar, paralizie în somn și un debut precoce al fazei REM, este asociată cu o tendință crescută pentru visul lucid.
Mai surprinzător, ambele grupuri de participanți au fost, de asemenea, capabile să răspundă la stimulii noștri verbali în majoritatea stadiilor de somn, chiar și în absența viselor lucide. Voluntarii au putut să răspundă intermitent, de parcă ferestre de conexiune cu lumea exterioară s-ar deschide temporar în anumite momente precise.
De ce există astfel de ferestre de conexiune cu lumea exterioară? Ar putea fi înaintată ipoteza potrivit căreia creierul s-a dezvoltat într-un context în care era necesară un minim de procesare cognitivă în timpul somnului. Ne putem imagina, de exemplu, că strămoșii noștri au fost nevoiți să rămână atenți la stimulii externi în timp ce dormeau, în cazul în care se apropia un prădător. În mod similar, știm că o mamă reacționează preferențial la plânsul bebelușului în timpul somnului.
Rezultatele studiului sugerează că acum este posibil să „vorbim” cu orice om care doarme, indiferent de stadiul de somn în care se află. Prin rafinarea markerilor creierului care prezic momentele de conectare cu lumea exterioară, ar trebui să fie posibilă optimizarea suplimentară a protocoalelor de comunicare, în viitor.
Această descoperire deschide calea pentru dialogul în timp real cu cei care dorm, oferind cercetătorilor șansa de a explora misterele viselor pe măsură ce se întâmplă. Dar chiar dacă linia dintre science-fiction și realitate devine din ce în ce mai subțire, putem fi siguri de un lucru: neurologii sunt încă departe de a ne putea descifra cele mai ascunse fantezii.
Pe canalul de Telegram Publika, găsiți mai multe informații de ultima oră, imagini foto și video din Moldova, dar și din întreaga lume!