În perioada sovietică, Moldova a fost supusă mai multor valuri de deportări, realizate sub forma represiunilor politice. Cifra exactă, a oamenilor trimişi în lagărele de muncă forţată, nu se cunoaşte. Potrivit istoricilor, în Siberia şi Kazahstan au ajuns zeci de mii de oameni. Mulţi dintre ei, nu s-au mai întors... nici până astăzi.

Primul val de deportări a fost în 1930, când au fost represaţi circa 1.800 de oameni din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. Unsprezece ani mai târziu, în noaptea din 12 spre 13 iunie 1941, aproximativ cinci mii de familii din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost trimise în lagărele sovietice de muncă forţată, cunoscute sub numele de Gulag.

Ulterior, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, în trenuri au fost încărcate peste 12 mii de familii de „culaci”, moşieri şi negustori. Ultimul val de deportări a fost în aprilie 1951, când au fost represaţi aproximativ 2.500 de oameni, pe criterii religioase, dintre care circa 700 erau familii din raioanele de nord ale Moldovei. Deportările au fost organizate de Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.