Nu e deloc simplu să gestionezi problemele unui stat tânăr, aşa cum e Moldova. Fiecare decizie trebuie bine cântărită şi analizată. Şi mai ales trebuie explicată oamenilor. Altfel, te vezi în faţa unor suflete care se simt abandonate de cei care şi-au pus speranţa în tine. Aşa s-a întîmplat la Palanca, unde sătenii s-au trezit într-o zi că au nevoie de paşaport ca să îşi are pământul. Şi chiar după ce statul a pus punct problemei, locuitorii satului trăiesc în continuare cu teama că şi-ar putea pierde averea moştenită de la înaintaşii lor. O mână de pământ ce poartă în continuare numele Moldova.

Şapte kilometri de şosea – o şosea ce aparţine Ucrainei şi care îi desparte pe oamenii din Palanca de moşia satului. Reprezentanţii celor două state şi-au strâns mâinile şi au parafat înţelegerea. În urma lor au rămas oamenii pe care îi macină teama şi incertitudinea.

Totul a început în august 1999, când fostul preşedinte al Moldovei, Petru Lucinschi, a semnat un acord potrivit căruia cei şapte kilometri din autostrada Odesa-Reni, aflaţi pe teritoriul Moldovei, erau cedaţi Ucrainei. Trei ani mai târziu, acelaşi document era promulgat de Vladimir Voronin. Iar şoseaua intra sub controlul ucrainenilor. Anul acesta, problema a fost tranşată definitiv. Ţara vecină a primit şi o fâşie de teren lângă drum. Numai că documentele semnate i-au pus pe jar pe oamenii din Palanca. Sătenii s-au văzut cu un pas mai departe de cele aproape o mie de hectare de teren care pentru mulţi dintre ei reprezintă singura sursă de venit.

De la semnarea actelor şi până la revolta oamenilor nu a mai fost decât un pas. A fost nevoie ca însuşi ministrul de Externe să se ducă în faţa sătenilor şi să le explice ce presupune acordul semnat cu Ucraina.

În timp ce sătenii cereau asigurări că îşi vor putea lucra în continuare pâmânturile, oficialii se declarau mulţumiţi de încheierea unei tranzacţii începute cu ani în urmă.

Pentru oameni lucrurile nu sunt la fel de simple. Nici pentru sătenii care îşi vindeau produsele la piaţa de lângă şosea şi nici pentru cei care şi-au deschis mici afaceri pe marginea drumului. Mai ales că ucrainenii nu mai permit nimănui să staţioneze de-a lungul bucăţii de autostradă care trece prin Moldova.

Oficialii celor două ţări încearcă să liniştească spiritele şi promit că lucrurile se vor rezolva. Pas cu pas. Numai că oamenii din zonă, chinuiţi de temeri, vor certitudini, nu vorbe.

În schimbul drumului de la Palanca, Moldova a obţinut ieşire la Marea Neagră. O afacere bună, dacă stai să analizezi la rece. Probabil va mai trece o vreme până când moldovenii vor simţi pe pielea lor roadele acestei înţelegeri. Aşa cum va mai trece o vreme până când toţi cei care trăiesc pe pământul acesta numit Moldova vor înţelege să lase deoparte frământările istoriei şi să privească plini de încredere în viitor. Abia atunci îşi vor spune fără urmă de regret: Eu sunt Moldova!