În timp ce unii politicieni sunt fideli partidelor, alții obișnuiesc să le schimbe frecvent
Încurcate sunt căile politicienilor. Și, dacă unii rămân fideli partidelor din care fac parte, atunci alții au reușit să schimbe câte trei-patru pe parcursul câtorva ani sau chiar a câtorva luni.
Unul dintre părinții turismului politic în Moldova ar putea fi numit Nicolae Andronic. S-a lansat în politică, la începutul anilor '90, ca membru al Partidului Democrat Agrar. A migrat la Partidul Renașterii și Concilierii, a trecut și prin Partidul Democrat și cel Social-Democrat, ca în final să se oprească în Partidul Popular Republican.
Dar dacă lui Andronic i-au trebuit mai bine de 15 ani ca sa parcurgă tot acest drum, atunci Svetlana Rusu și lui Valentin Guznac au avut nevoie de doar câteva luni ca să schimbe câteva partide. Cei doi au plecat de la comuniști, după ce aceștia au pierdut puterea, înscriindu-se în Partidul Moldova Unită, iar zilele trecute au ajuns în Partidul Democrat. Tot împreună.
Calea Vitaliei Pavlicenco în politică a fost și mai întortochiată. A început în Frontul Popular. Următoarele ei destinaţii au fost, pe rând, Partidul Forţelor Democratice şi Partidul Naţional Liberal, care ulterior a fuzionat deopotrivă cu alte formaţiuni în Alianţa Moldova Noastră. A părăsit AMN şi a restabilit Partidul Naţional Liberal.
Traseul actualului liberal. Ion Hadârcă începe de asemenea, din Frontul Popular, după care au urmat Congresul Intelectualităţii şi Partidul Liberal.
În lista traseiştilor ar putea fi înscris și Anatol Ţăranu. A început cu PSD, după care au urmat AMN şi PNL. În prezent Țăranu a renunțat la activitatea politică.