Data de 28 iunie 1940, când România a cedat Uniunii Sovietice Basarabia și Bucovina de Nord, este definită astăzi de unii istorici ca o zi neagră - început al ocupaţiei sovietice şi genocid al populaţiei băştinaşe. Ultimatumul care a stat la baza acestei decizii a devenit posibil datorită pactului semnat pe 23 august 1939 de ministrul sovietic de Externe, Veaceslav Molotov, şi cel al Germaniei naziste, Joachim von Ribbentrop.

Acest document cuprindea și un protocol adițional secret, prin intermediul căruia Germania și URSS își împărțeau sferele de influență în Europa de Est. Pe 26 iunie 1940, URSS a adresat României un ultimatum, prin care cerea înapoierea Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei.

Pe 28 iunie, guvernul român a acceptat dictatul. Sovieticii au fixat finalul retragerii pentru 3 iulie. Dacă nu respecta acest termen, România era ameninţată cu război. În acelaşi timp, unii istorici susţin că guvernul român a evitat să lupte cu Uniunea Sovietică şi a cedat toate instalaţiile militare fără a se trage un singur foc de armă. Pe 29 iunie, tancurile sovietice au ocupat Ţinutul Herţa, Basarabia şi nordul Bucovinei. O parte din aceste teritorii au fost încorporate Ucrainei, iar pe alta a fost înființată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

După ocupaţie, mii de românii, dar și băștinași de alte etnii, au fost arestaţi sau împuscaţi, torturaţi, deportaţi în Siberia, supuşi foametei provocată de sovietici. Între anii 1940 şi 1950, conform recensămintelor oficiale, populația românească s-a redus cu o treime.