Familii care trăiesc la limita sărăciei. Statul ar putea să le dea o mână de ajutor, dar nu o face. Asistenţii sociali nu au timp pentru toţi.

Lidia Conţulescu, 27 de ani, invalid de gradul trei, neangajată. Doi copii, unul de şase, altul de doi ani. Singurul lor venit este pensia de invaliditate a Lidiei. Femeia a tot bătut pragul primăriei pentru un ajutor cât de mic, dar în zadar. "M-am dus să cer ajutor de la Dănceni şi mi-au spus că atunci când o să aibă fata trei ani o să mă înscrie la Piaţa Forţei de Muncă", ne-a spus femeia.

Am vrut să aflăm de la asistentul social din Dănceni de ce Lidia nu ştie nimic despre ajutorul social de care ar putea beneficia, dar a refuzat categoric să ne acorde un interviu în faţa camerei.

"Eu nu dau interviu, eu v-am spus. V-am spus deodată că interviu nu dau şi gata", insistă asistentul social Veronica Cerescu.

Am mers la şeful Secţiei asistenţă socială din Ialoveni să vedem de ce Lidia nu a primit niciodată un ajutor social. Angajaţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale spun, însă, că ajutorul nu ar trebui să le fie acordat doar celor insistenţi.

"Asistentul social are misiunea de a monitoriza permanent situaţia în localitate", explică Victoria Botnaru, şefa secţiei servicii sociale a MMPSF.

Dar Ministerul nu se grăbeşte să-i acuze pe asistenţii sociali de incompetenţă. Au şi motive. "La un asistent social, în localitatea rurală revin 3000 de locuitori şi în localitatea urbană 5000 de locuitori", adaugă funcţionara.

Totuşi, se pare că despre situaţia Lidiei ştia atât asistentul social din sat, cât şi superiorii raionali.

Chiar dacă o cunosc toţi asistenţii, nimeni nu i-a spus că poate beneficia de ajutor social. Acum, că s-a implicat o televiziune, se pare că femeia va primi, în sfârşit, banii.