Oare ce-ar crede bărbaţii dacă ar şti măcar jumătate din fanteziile de răzbunare care le sunt „dedicate“ când dau cu bâta-n baltă? Ţie nu-ţi rămâne decât să te aşezi confortabil şi să te pregăteşti de o doză serioasă de ironie feminină. A se consuma cu umor: fetele ştiu de ce.

Să îl înşeli cu cel mai bun prieten

În real life, dacă aş avea un ban pentru fiecare caz de „m-a înşelat cu cea mai bună prietenă a mea“ pe care l-am auzit, probabil că aş avea...câţiva bănuţi. Dar atunci când auzi aşa ceva, fantezia care pare a fi cea mai dulce e aceea de a îl seduce pe prietenul său cel mai bun.

Puterea pedepsei e în faptul că încalcă unul dintre codurile de onoare pe care bărbaţii le respectă, pare-se, mai mult decât femeile: prietenia pe primul loc.

Dorinţa ascunsă ţine de înţelepciunea populară: cui pe cui se scoate. Dacă ai fost înşelată de oamenii la care ţineai, vrei să fii valorizată, apreciată pentru exact acele lucruri care ţi-au fost negate în relaţia cu ei: anume, că eşti o femeie atrăgătoare, abilă, inteligentă.

Să se simtă nesigur de felul în care arată

Real life: trebuie să plecaţi undeva, tu şi cu el. El e gata de o oră şi jumătate şi te aşteaptă plictisit şi resemnat. Tu ai una din zilele în care te simţi „cu burtică“ şi parcă nimic din ce ai pune pe tine nu te face să te simţi mai bine. Reuşeşti, totuşi, să tragi o rochie pe tine şi îl întrebi dacă arăţi bine. Dacă răspunsul lui e un „mda…“, probabil că nu eşti departe de fantezia cu „iubi“ chinuit de problema şifonierului. Tu stai în fotoliul tău preferat şi te uiţi la TV cu un ochi, şi cu celălalt ochi, critic, la iubiţelul tău care se agită în faţa şifonierului. Se întreabă dacă nu cumva cusătura pantalonilor îi scoate prea tare în evidenţă posteriorul, pentru că se simte vinovat că la prânz a mâncat o felie de pâine în plus şi a cam neglijat mersul la sală săptămâna trecută. Aşa că alege pantalonii „safe“. 

Puterea pedepsei. Ai vrea să se întâmple aşa pentru că foarte puţini bărbaţi înţeleg cu adevărat ce înseamnă pentru o femeie să simtă nesiguranţa şi presiunea de a arăta mereu mai bine. E greu să fii femeie!

Dorinţa ascunsă. În adâncul sufletului, ştii că ai plăti un preţ foarte mare pentru garanţia că nu te vei mai simţi niciodată nesigură de felul în care arăţi. Chiar dacă ştii că şi Naomi Campbell are zile proaste.

Să îţi reproşeze că nu îl suni mai des

În real life, tu eşti ocupată, el la fel. Vorbiţi la telefon din când în când, dar nu mai e cum era la început, când te suna doar ca să-ţi audă glasul. Şi ai vrea să se păstreze măcar ceva din asta, aşa că-i dai un sms drăgălaş. Numai că el întârzie să-ţi răspundă. Şi iar ţi se pare că e din cauză că s-a răcit relaţia, că nu mai eşti pe locul întâi. Şi îţi încolţeşte în minte dulcea fantezie de răzbunare. Cum ar fi ca el să te sune ca să te întrebe de ce „nu răspunzi la esemeeesss…“ şi tu după două reject call-uri, răspunzi şi îi spui să nu se mai agite  doar ai treabă, atâta tot.

Puterea pedepsei. Femeile şi bărbaţii au ochelari diferiţi când vine vorba de perspective asupra frecvenţei convorbirilor: în timp ce ei au dioptrii de depărtare, ele au dioptrii de apropiere. Ca atare, ţie ţi se pare că mai des nu e neapărat mai rău, în timp ce el nu vede care e schema cu atâta vorbit la telefon.

Dorinţa ascunsă. Nu ţi-ar prinde rău să simţi că ai controlul, să nu mai simţi nevoia să-i dai raportul şi să-i confesezi fiecare gând negru pe care îl ai despre relaţia voastră. De fapt, ai vrea să nu fii aşa de dependentă de telefonul ăla care vine din partea lui şi care îţi face ziua.

Să fii o şoferiţă mai bună decât el

De fiecare dată când conduci tu, povestea se repetă în real life. El reacţionează la fiecare viraj ca şi cum mai-mai că vă răsturnaţi cu maşina, bombăne că iar ai prins roşu şi că ar fi bine să-ţi alegi o bandă de mers. Toate astea ca şi cum tu nu ai avea permis, nu ai avea atâţia kilometri şi litri de benzină la activ. În loc să oftezi cu năduf şi să strângi covrigul, delectează-te cu fantezia şoferiţei: el conduce, tu eşti pe scaunul din dreapta. El e transpirat, respiră greu şi ţine volanul cu ambele mâini. Tu îi dai indicaţii despre cum trebuie să se asigure. El merge cu 20km/h, şi la semafor îi moare motorul; tu zâmbeşti condescendent către ceilalţi şoferi din trafic. El începe să plângă.

Puterea pedepsei. Condusul (agresiv) e unul dintre puţinele lucruri care i-au rămas bărbatului modern pentru a-şi descărca testosteronul. E tipic masculin, puţini sunt bărbaţii care nu conduc, pentru că e aproape instinctual pentru ei. De asta, să fii expertă într-un domeniu atât de tipic masculin poate fi incitant, măcar ca fantezie. Zi că nu-i aşa! Mai ales că e răspândită ideea că femeile care stăpânesc oţel şi cai-putere sunt mult mai sexy decât cele care ţin de coada cratiţei şi îngrijesc păsări de curte.

Dorinţa ascunsă. O astfel de fantezie e legată de faptul că ţi-ai dori să fii mai sigură pe tine în unele lucruri şi să fii mai nepăsătoare la părerile altora. Nu-i nimic, timpul nu e pierdut. Dacă nimic altceva nu merge, jocurile pe calculator îţi oferă şansa de a te simţi o şoferiţă periculoasă, o Lara Croft sau o luptătoare medievală.

Să îl intimidezi în dormitor

În real life, el e de regulă cel care vine cu propunerile, jucăriile şi tot ce înseamnă inventivitate în pat. Şi cum îţi propune el una din mişcările studiate de pe net sau desprinse din vreun DVD cu litere de tipar... tu faci ochii cât cepele şi încerci să pari interesată şi să zâmbeşti obraznic. Grimasa care îţi iese de fapt s-ar completa mai bine cu fantezia dominatrix, în care el vine timid cu flori, bomboane şi visând la petale de trandafiri, în timp ce tu îi propui la ureche lucruri care îl fac să se întrebe dacă ar fi mai bine să stea sau să plece. După ce îl legi de pat şi nu mai poate fugi nicăieri... eşti liberă să completezi singură fantezia.

Puterea pedepsei. Toate episoadele din „Sex and the City“ nu pot schimba un lucru care ţine de natura umană: cel care propune, iniţiază, reinventează sexul e bărbatul. A îi lua locul îţi poate da un sentiment de putere.

Dorinţa ascunsă. Uneori, ai vrea să fii tu cea care îl provoci, îl surprinzi şi... de ce nu-l inciţi. Nu e problemă numai de curaj, ci şi de obişnuinţă, care poate fi mai greu de depăşit decât timiditatea.