Acum un an, liderii proaspăt înfiinţatei Alianţe pentru Integrare Europeană se angajau să scoată ţara din criza economică, să restabilească statul de drept şi să asigure integrarea europeană a Republicii Moldova.

Una dintre reuşitele Alianţei stă tocmai în faptul că a rezistat, nu s-a destrămat, pe parcursul anului care a trecut de la înfiinţarea ei. În ciuda tututor diferenţelor, de viziune sau doctrinare, care au stat la suprafaţă de la bun început, Alianţa a reuşit să formeze o majoritate parlamentară funcţională, care a asigurat actul guvernării pe fundalul crizei constituţionale, aprofundată de poziţia inflexibilă a comuniştilor.

Pe parcursul acestui an, guvernarea a reuşit să semneze un acord de asistenţă internaţională pentru Moldova, în valoare de peste două miliarde şi jumătate de dolari, să demareze negocierile pe seama acordului de asociere la Uniunea Europeană şi dialogul privind liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni.

Sunt reuşite incontestabile, care au permis, spre exemplu, evitarea unor măsuri economice nepopulare, de genul celor care s-au aplicat în România, şi ar fi putut aduce importante dividente electorale. Orgoliile liderilor sunt însă, se pare, cele care au împiedicat consolidarea arcului guvernamental. Disensiunile serioase dintre cei patru au devenit, pentru prima dată evidente, cu ocazia paradei de 9 mai de la Moscova, la preşedintele interimar, Mihai Ghimpu a refuzat să participe, fără să se fi în prealabil pus de acord cu colegii.

Au urmat eşecul Comisiei Nagacevschi, pe seama evenimentelor din aprilie 2009, decretul prezidenţial privind condamnarea comunismului, neînţelegerile pe seama reformei în sistemul judiciar sau polemicile privind candidatura la funcţia de şef al statului. Iar drept urmare, înrăutăţirea evidentă a realaţiilor cu Rusia şi o nouă criză a vinurilor sau demonopolizarea economiei naţionale, mai multe sectoare ale acesteia continuând să fie controlate de anumite grupuri de afacerişti