A fost pe prima linie de foc de la început sângerosului război din primăvara-vară, a anului 1992. Ofiţerul Anatolie Caraman spune că nu a regretat niciodată că a mers pe câmpul de luptă. Mai mult, el susţine că este gata să o facă ori de câte ori o va cere interesul naţional.

Pe 2 martie 1992, Anatolie Caraman, era ajutorul comisarului oraşului Orhei. El spune că în acea zi vestea despre asaltul comisariatului de poliţie din Dubăsari, l-a străpuns ca un fulger. În acel moment a decis că este de datoria lui să meargă încolo pentru a-şi elibera colegii.

"Eram conştient de faptul că libertatea nu se vinde la kilogram la piaţă, conştientizam la ce mergem", a spus participantul la război.

Bărbatul spune că deseori îi vede în vis pe amicii pierduţi pe câmpul de luptă. Îi consideră adevăraţi eroi, care şi-au jertfit viaţa pentru ţară. Le-ar fi ruşine însă pentru gestul autorităţilor de atunci, care au ordonat pe 1 august 1992, retragerea ultimelor poziţii de luptă din oraşul Bender.

"Ce mi-aş reproşa după 20 de ani? Nimic. Sunt soldat şi dacă ar spune azi că trebuie să mergem să apărăm patria, încă o dată, de două, de 20 de ori, atâta timp cât sunt viu sunt dator să fac acest lucru", a precizat Anatolie Caraman.