Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu statut special, o formă de autodeterminare, parte integrantă a Republicii Moldova. Găgăuzia soluţionează, în limitele competenţei sale, problemele cu caracter politic, economic şi cultural. Găgăuzii sunt vorbitori ai limbii turce şi apropiaţi cultural de turci, dar de confesiune creştină.

La sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, în zona de sud a Moldovei, populată compact de găgăuzi, se manifestă mişcări ce promovează ideile independenţei culturale şi politice. În toamna anului 1990, în regiune au loc alegeri, pe care Parlamentul de la Chişinău le declară ilegale.

Situaţia este tensionată. În primăvara anului 1993, Parlamentul adoptă o hotărâre privind crearea unei comisii pentru soluţionarea problemelor din raioanele de est şi din localităţile locuite de găgăuzi. Parlamentul aprobă trecerea scrisului limbii găgăuze la grafia latină.

Un an mai târziu, este adoptată Constituţia Republicii Moldova, iar articolul 111 stabileşte că unor localităţi din sudul Republicii Moldova le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie, adoptate prin legi organice.

În decembrie 1994, Parlamentul de la Chişinău recunoaşte autonomia teritorială a găgăuzilor, prin adoptarea Legii privind statutul juridic special al teritoriului. Aceste acte marchează o nouă etapă în afirmarea şi dezvoltarea UTA Găgăuz-Yeri.

Evenimentele ulterioare se desfăşoară într-un cadru legal. În 1995, frontierele noii regiuni autonome sunt stabilite în urma unui referendum local. Regiunea este divizată în trei districte administrative: Comrat, Ciadâr-Lunga şi Vulcăneşti.

În 1998, Adunarea Populară a Găgăuziei adoptă Regulamentul autonomiei, lege locală de bază. Conform recensământului din anul 2004, populaţia depăşeşte 155 de mii de locuitori, preponderent găgăuzi, adică 4,6 la sută din numărul total al populaţiei Republicii Moldova. Centrul administrativ al regiunii este oraşul Comrat, care are 25 de mii de locuitori.