Mama l-a lăsat. Tatăl e la puşcărie. Bunica nu reuşeşte să aibă grijă de el. Aşa a ajuns ca la 13 ani să nu poată citi, să fure, să umble mai mult pe drumuri, decât să stea acasă. Este povestea unui băiat dintr-un sat din raionul Briceni. Şi dacă soarta l-a lipsit pe acest copil de familie, ce fac autorităţile ca să-l ajute?

Mama acestui băiat l-a abandonat acum opt ani. Iar tatăl lui va sta nouă ani la închisoare pentru viol. Băiatul locuieşte acum doar cu bunica. "Ea mă spală, îmi face mâncare", a povestit el.

Totuşi, pentru că a crescut de mic fără supravegherea şi grija părinţilor, băiatul a căzut pradă influenţei străzii şi a ajuns în vizorul poliţiei.

"Dacă ar fi tatăl lui, s-ar teme, dar de mine.. ce, se teme aşa cum de el? El singur zice: să fie tătica acasă, aş asculta, şi la şcoală aş merge zilnic, doar acasă aş dormi, nu m-aş duce nicăieri", a relatat Zinaida Brânzaniuc, bunica minorului.

Şi problemele nu se opresc aici. Deşi este în clasa a opta, băiatul rar trece pragul şcolii. "A scrie ştiu, dar a citi nu tare", a mărturisit Cristian.

Bunica spune că nu-l poate convinge să se apuce de carte: "A zis că lui nu îi place şcoala şi nu are a învăţa, o să lucreze".

Nici profesorii nu pot face nimic. "Motivează mereu că lipseşte pentru că o ajută pe bunica. Ea îl acoperă şi spune că aşa şi este", a declarat Elena Ştirbu, director gimnaziul Larga.

"E un copil greu, care nu înţelege de sfatul celor mari, al bunicii, nu vrea să asculte şi să înţeleagă. Nu are rezultate prea bune, dar fiecare profesor se străduieşte să îl întrebe, să îl ajute. El, dacă vrea, poate să facă", a menţionat Vera Diseatnic, dirigente.

Iar autorităţile spun că singurul lucru pe care-l pot face pentru băiat este să discute cu el, de la egal la egal.

"Purtările copilului faţă de noi sunt normale, bune, dar după plecarea noastră, încep iar problemele. Chiar singură am fost, fără poliţistul de sector, şi el m-a ascultat foarte bine", a precizat Tatiana Ciornâi, asistent social.

E o practică aplicată în majoritatea cazurilor de acest gen. Chiar dacă pot fi înţelese pornirile autorităţile pentru aceste discuţii sufleteşti cu un copil dificil, ele nu par deloc suficiente. E timpul ca statul să ia o atitudine mult mai fermă şi să se implice mai activ, pentru ca un astfel de copil să aibă parte de un viitor.