Exemplu demn de urmat. Un băiat de 13 ani a renunţat la joacă şi alte ocupaţii pentru a avea grijă de mama lui
A învăţat de mic să fie bun la toate. Pentru asta, a avut un exemplu pe măsură, mama lui, care, deşi se află într-un scaun cu rotile a avut grijă să nu-i lipsească nimic singurul ei fiu. Vorbim despre Roveliu Cebanu, un băiat de 13 ani din satul Gura Galbenă.
Roveliu s-a maturizat devreme. La cei 13 ani ai săi, gândeşte la fel ca un adult. Se întâmplă deoarece a trebuit să fie un sprijin de nădejde pentru mama. Femeia care, după ce i-a dat viaţă, nu a mai putut merge.
"Eu îi dau apă, îi fac ceai, o duc la bucătărie. Mâncăm ambii, facem mâncare. Bunica nu a fost acasă, am făcut doi-trei ani ambii mâncare", a spus băiatul.
"După naştere, m-am trezit în reanimaţie. Îmi era sete, am vrut să mă scol să îmi iau apă şi nu am putut. M-am speriat foarte tare", a menţionat Lilia Cebanu, mama băiatului.
Medicii au asigurat-o însă că se întâmplă din cauza anestezicului, iar după ce se va odihni, se va simţi mai bine. Nu a fost aşa. Lilia şi-a putut lua copilul în braţe abia peste o lună.
"A fost o durere pentru mine, mai ales când ţi-l dă şi să nu îl poţi ţine în braţe. Nu pot să spun ce simţi atunci, şi acum la fel",a explicat mama copilului.
Viaţa lui Roveliu se împarte între şcoală, fotbal şi grija pentru mama. Cu greu, dar le reuşeşte pe toate. Şi-ar fi dorit însă să aibă mai mult timp pentru joacă, la fel ca orice copil.
"Când mama are nevoie de mine nu îi zic scuze, dar merg la fotbal. Nu, asta niciodată nu a fost şi nu va fi", a declart Roveliu Cebanu.
Lilia şi-ar fi dorit să îi poată oferi lui Roveliu mai mult. Familia a trebuit totuşi să înveţe să trăiască din cei 800 de lei, pensia de invalid şi pensia bunicilor. În total - mai puţin de două mii de lei pe lună.
"Eu dacă îi promit, trebuie să fac, dar dacă ştiu că nu voi putea, de ce să îi promit copilului? a întrebat Lilia.
Atunci când simte că nu mai are puteri, Lilia îşi priveşte băiatul sau şi se linişteşte cum poate. "Ştiţi ce fac când am prea mult şi nu mai ştiu ce să fac, că de plâns deja m-am săturat. Iau o cană ori o farfurie şi când o trântesc o dată în pământ, s-a stricat şi gata, s-a dus tot", a spus femeia.
Roveliu mărturiseşte că este ignorat de către unii colegi: "Îmi spun că sunt un copil needucat, că nu am tată".
Cu toate acestea, nu i-a fost niciodată ruşine de familia lui. "Eu toţi anii i-am petrecut cu mama şi cred că aşa e bine. Eu m-am obişnuit cu ea şi vreau să-i fiu alături până la sfârşit. Nu îmi închipui o altă viaţă", a declarat Reveliu Cebanu.