Cele 100 de miliarde de euro pe care le-au primit băncile spaniole fac ca toate reflectoarele să se mute acum pe Italia în ceea ce priveşte criza datoriilor. Mario Monti trebuie să găsească o soluţie pentru evitarea unei crize naţionale, scrie money.ro.

Italia are peste două mii de miliarde de euro datorie, iar Trezoreria trebuie să vândă peste 35 de miliarde de bonduri lunar, ceea ce înseamnă mai mult decât producţia internă a fiecăreia dintre cele mai mici trei ţări ale UE – Cipru, Estonia şi Malta.

Ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, a declarat pe 9 iunie că este posibil să împrumute de urgenţă 100 de miliarde de euro pentru a putea susţine un sistem bancar cu datorii de 180 de miliarde de euro.

Riscurile prezentate de băncile şi bugetul public spaniol au facut ca dobânda împrumuturilor Spaniei să crească foarte mult, Italia fiind şi ea trasă în acest vârtej.

Anul acesta, Italia este pe cale de a-şi aduce deficitul bugetar în limitele impuse de UE, adică de 3% din PIB. Datoriile sale vor creşte în curând la 120% din PIB. Şomajul este de 12%, adică jumătate din nivelul celui din Spania, iar în Italia nu a existat o creştere a pieţei de real-estate, ceea ce înseamnă că băncile sale sunt într-o stare bună, judecând după standardele din sudul Europei. Deficitul bugetar de 3.9% din PIB-ul de anul trecut este de două ori mai mic decât cel al Spaniei.

O datorie a Italiei de două ori mai mare decât a Spaniei îi face însă pe investitori să se ţină deoparte deocamdată. Se preconizează că economia Italiei, a treia ca putere din zona euro, se va contracta cu 1.7% anul acesta, mai mult decât cei 1.6% din Spania, estimează Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică.

Datoriile Italiei au făcut ca ţara să fie percepută drept mai riscantă pentru creditori decât Spania. Pe măsură ce băncile spaniole au mers din ce în ce mai prost, iar ţara a fost nevoită să crească ţinta de deficit, situaţia s-a inversat, iar acum bondul Spaniei pe 10 ani valorează cu 44 de punct mai mult decât cel al Italiei.

Dispariţia cumpărătorilor străini a făcut ca Trezoreria italiană să devină mult mai dependentă de bănci, care, în schimb, au făcut cele mai mari împrumuturi pe trei ani la BCE. Dată fiind datoria Italiei, doar BCE are puterea de a salva ţara, însă metodele folosite – cum ar fi şi mai multe împrumuturi pe termen lung – s-ar putea dovedi inacceptabile pentru Germania şi aliaţii ei din Europa de nord.

Italia nu prea are ce să facă pe cont propriu pentru a se proteja. Monti, numit de preşedinte în noiembrie pentru a-l înlocui pe Silvio Berlusconi, a implementat măsuri de austeritate de 20 de miliarde de euro, revizuind sistemul de pensii şi făcând reforme pe piaţa muncii şi în industriile de servicii.

Acum, când o parte din reformele sale s-au împotmolit în Parlament, Monti presează aliaţii europeni să treacă de la măsurile de austeritate la politicile pro-dezvoltare.