Victimele deportărilor în Siberia nu-şi pot ascunde lacrimile acum, când au aflat că au fost condamnate crimele regimului totalitar comunist. Foştii deportaţi au amintiri negre şi tulburătoare despre calvarul prin care au trecut. Ei spun că simbolurile comuniste trebuiau interzise mult mai înainte, întrucât sunt pătate de sânge.

Nicolae Ciobanu din Bălţi s-a născut în Siberia, la trei luni după ce familia sa a fost deportată. Deşi era mic şi nu-şi aminteşte prea multe despre acea perioadă, bărbatul ne-a mărturisit că a urât tot timpul regimul comunist.

"Mama lucra la munci foarte grele. Lucra unde o trimitea. Sunt împortiva lor, pentru că ei ne-au asuprit. Şi acum trăum cu spaima revenirii comuniştii. Demult trebuia de interzis simbolurilor secera şi ciocanul", îşi aminteşte fostul deportat Nicolae Ciobanu.

Eugenia Gherman avea 16 ani când a fost urcată în tren şi dusă în Siberia împreună cu mama şi fratele mai mic. Chiar dacă de atunci au trecut mulţi ani, ea spune că nu poate uita calvarul pe care l-a trăit.

"La patru dimineaţa s-a pornit trenul şi lumea toată striga. Ne hrăneau cu mâncare sărată, dar apă nu prea ne dădeau şi din această cauză mureau copiii pe drum. Să interzică simbolurile lor. Şi secera, ciocanul că-s pline de sânge", susţine o fostă deportată Eugenia Gherman.

Mihai Chim avea doar un an şi jumătate când a fost dus, împreună cu părinţii, pe meleaguri străine şi reci. După zece ani, când au revenit în Moldova, li s-a spus că au fost deportaţi din greşeală.

"Cei care ştiu ce s-a întâmplat pe timpul regimului totalitar comunist şi despre suferinţele prin care au trecut oamenii, pot spune că acum trăim într-o perioadă de democraţie. Cred că decizia Parlamentului de a interzice secera şi ciocanul este corectă", opinază fostul deportat.

Numărul deportaţilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei nu se cunoaşte cu exactitate. Istoricii vorbesc despre cifre de peste 60 de mii de oameni.