A ajuns un om al străzii. Povestea CUTREMURĂTOARE a unui renumit arhitect din Moldova
Soarta a fost crudă cu el, dar i-a oferit o a doua şansă. Acum şapte ani, un renumit arhitect peisagist a ajuns în stradă. Trădat de fiica vitregă şi alungat din propria casă, Alexandru Sleozkin a ajuns să doarmă în scara blocului. Ani la rând a fost nevoit să trăiască din mila trecătorilor, iar într-un moment de cumpănă a găsit dragoste şi alinare din partea unor oameni cu suflet mare din Capitală.
L-am găsit pe Alexandru Sleozkin, în vârstă de 71 de ani, în curtea Spitalului Clinic Arhanghel Mihail din Capitală. Bărbatul a fost internat aici, acum patru zile, după ce mai multe persoane i-au întins o mână de ajutor şi l-au salvat de la moarte.
"Când l-am găsit atunci, el avea nevoie de îngrijiri, picioarele lui erau dezastru. Plini cu viermi, umflate, roşii, inflamate", a spus locuitoarea Capitalei, Alisa Braga.
Tânăra nu a stat mult pe gânduri şi i-a acordat primul ajutor. Ei i s-au alăturat şi alte persoane, care nu au rămas indiferente.
"Am pus mască la gură, mănuşi şi am început să îi acordăm ajutor cât de cât, că el făcea totul aici pe loc, nu putea merge pe picioare. A stat cu piciorele în apă cu sare de mare, am prelucrat rănile şi i-am pus tifon. Şi i-am adus ciorapi de-a soţului”, a adăugat Alisa Braga.
Alexandru Sleozkin s-a născut 1945 la Moscova, iar în 1969 a venit în Moldova, unde până în 1990 a deţinut funcţia de arhitect peisagist. Pe parcursul acestor ani a reuşit să proiecteze şi să sădească cele mai mari livezi şi vii din ţară.
"Am sădit foarte multe livezi şi vii cu ajutorul proiectelor mele. Fără semnătura mea nici o rublă nu era plătită", a spus Alexandru.
După destrămarea Uniunii Sovietice, bărbatul a lucrat ocazional. S-a recăsătorit, lăsând în urmă prima soţie şi o fiică. Aşa a ajuns să crească şi să iubească un copil străin, căruia i-a dăruit propriul apartament.
După moartea soţiei, însă, fiica vitregă l-a dat afară din casă. După şapte ani trăiţi în stradă, viaţa lui a început să prindă culoare.
- M-au hrănit, m-au spălat, m-au îmbrăcat.
- Cine?
- Oameni străini. Cine sunt eu pentru ei? Un bătrân inutil, pe care să-l arunci la gunoi şi atât. Dar cât suflet este totuşi în oameni.
După 15 ani de despărţire, fiica lui Alexandru, din prima căsătorie, a fost găsită şi ea. Femeia, care îşi credea tatăl mort, i-a sărit în ajutor. Se ocupă de restabilirea actelor acestuia şi i-a promis că-i va fi alături.
"Plângea sufletul când ne-am văzut şi ne-am îmbrăţişat. A fost o bucurie enormă. Eu nu voi plânge, dar voi râde cu tot sufletul. Şi nepoţica e alături de ea tot timpul. Asta este limita visurilor mele", a spus Alexandru.
După ce va fi externat, Alexandru Sleozkin va fi plasat la un azil de bătrâni din Capitală.