În limba engleză, expresia „poker face” descrie un chip care nu dezvăluie nimic despre starea emoţională a unei persoane. Pentru a câştiga acest joc de cărţi, participanţii trebuie să devină experţi în suprimarea expresiilor care le-ar putea dezvălui cărţile din mână. Cel puţin, asta cred cei mai buni jucători de poker din lume, motiv pentru care îşi maschează ochii cu ochelari de soare, şepci, pălării şi învaţă să-şi controleze mişcările faciale, scrie descopera.ro.

Acum, însă, un studiu publicat în jurnalul Psychological Science de Michael Slepian de la Universitatea Stanford sugerează că chiar şi jucătorii cu feţe greu de descifrat se dau de gol, pentru că secretul nu constă în chip, ci în mâini.

Cercetătorul a făcut această descoperire în urma unui studiu efectuat pe 78 de voluntari care urmăreau clipuri video ce înfăţişau jucători în timp ce îşi foloseau jetoanele pentru a plusa în cadrul competiţiei 2009 World Series of Poker. În medie, clipurile video durau 1,6 secunde, iar acestea înfăţişau elemente diferite ale corpului jucătorilor. Unele clipuri îmfăţişau tot ce se putea vedea deasupra mesei de joc: toracele, braţele şi capul. Alte clipuri arătau doar chipul jucătorului, iar altele arătau doar braţele şi mâinile acestuia. Fiecare voluntar a urmărit mai multe clipuri video selectate din una din cele trei categorii.

După fiecare vizionare, voluntarii notau calitatea cărţilor din mâna jucătorului pe o scară de la 1 la 7. Apoi, după ce au terminat de vizualizat clipurile video, participanţii la studiu au fost rugaţi să-şi descrie propria experienţă cu pokerul pe o scară de la 1 la 7.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că studenţii nu erau prea pricepuţi în a estima calitatea cărţilor unui jucător atunci când urmăreau chipuri video ce înfăţişau doar faţa acestuia. Din contră, cu cât credeau că mâna acestuia este mai bună, aceasta era de fapt mai proastă. În schimb, atunci când vedeau tot trupul, cercetătorii nu au identificat vreo legătură între estimările voluntarilor şi valoarea cărţilor jucătorilor. În schimb, atunci când participanţii la studiu vedeau doar braţele şi mâinile jucătorilor, cercetătorii au descoperit o corelaţie pozitivă între predicţiile voluntarilor şi valoarea cărţilor din mâna jucătorilor de poker.

Pentru a confirma descoperirea realizată, Stepian a efectuat din nou experimentul folosind alte clipuri video. Rezultatele au fost identice. Chiar şi participanţii care nu ştiau prea multe despre poker puteau estima calitatea cărţilor unui jucător de poker prin simpla studiere a mâinilor.

Cercetătorii au încercat să afle care este motivul. Stepian ştia din alte studii mai vechi că anxietatea tinde să afecteze mişcarea fluidă a corpului şi a bănuit că aceasta ar putea fi explicaţia din spatele efectului descoperit. Pentru a afla dacă ipoteza sa este corectă, cercetătorul a folosit clipurile cu jucătorii de poker în cadrul unui studiu nou, la care au participat alţi 40 de voluntari. Oamenii de ştiinţă nu le-au mai cerut să evalueze calitatea cărţilor jucătorilor de poker, ci le-au solicitat voluntarilor să evalueze încrederea de sine a jucătorilor de poker sau cât de fluidă a fost mişcarea prin care jucătorii împingeau jetoanele pe masa de joc.

Stepian a descoperit că atunci când participanţii la studiu afirmau că un jucător are încredere în sine sau că se mişcă fluid, cărţile acestuia tindeau să fie bune.

Aşadar, concluzia cercetătorilor pentru jucătorii de poker este următoarea: dacă vreţi să aflaţi cât de bune sunt cărţile unui jucător de poker, nu îi studiaţi faţa, ci mâinile.