Sunt punctuali, de încredere şi dedicaţi muncii. Acestea sunt calităţile atribuite feroviarilor, iar despre meseria lor se spune că, odata îmbrăţişată, e pentru toată viaţa. O confirmă şi exemplul Ludmilei Bondarenco, care munceşte de 43 de ani la proiectarea căilor ferate. Astăzi, de ziua sa profesională, femeia spune că este preocupată cel mai mult de lipsa specialiştilor, pentru că ar vrea să meargă la odihna binemeritată.

Ludmila Botnarenco a prins vremurile, când toate proiectele se făceau de mână. Acum, datorită calculatorului, munca sa a devenit mai uşoară.

"Atunci scriam totul de mână, existau maşini Felix cu ajutorul cărora calculam. Apoi au apărut alte maşini, electronice, dar acum iată deja calculatorul, poftim, faci ce vrei rapid şi comod", a spus femeia.

Pentru că este singurul specialist de asemenea calibru, nu vrea, dar nici nu poate să renunţe la serviciu.

"Nimeni nu vine ca să-i transmit ştafeta. Munca este fără margini, aici una, acolo alta. Tinerii de azi preferă să meargă în Europa pentru a câştiga bani. Este greu", a explicat Ludmila Bondarenco.

Un alt exemplu demn de urmat este şi Gheorghe Breghici. Bărbatul a fost îndrumat de tatăl său atunci când şi-a legat viaţa de căile ferate. El spune că nu regretă că l-a ascultat şi îşi aminteşte că a avut emoţii doar în primele zile de muncă. Acum, nici nu mai ştie câţi kilometri a traversat cu trenul.