Campania anti-alcool a rămas în istorie datorită cozilor interminabile la magazinele de vinuri, nunţilor, la care votca era servită din ceainice, dar şi datorită bancurilor la aceste teme.

Pe 16 mai 1985, au fost emise decretele Comitetului Central al PCUS "Cu privire la măsurile de combatere a beţiei şi alcoolismului" şi al Sovietului de Miniştri al RSSM "Cu privire la combaterea beţiei", care au determinat, în primul rând, tăierea în masă a podgoriilor. Într-o anexă secretă la aceste documente era indicat că, începând cu anul 1986, trebuie redusă producţia anuală de votcă şi băuturi tari, dar şi de vinuri naturale şi speciale. Până în 1988, era planificată încetarea producerii vinurilor din fructe.

În perioada anilor 60-80 ai secolului trecut, Moldova a fost principalul furnizor de vinuri pe piaţa din URSS. Fiecare a doua sticlă de vin şi fiecare a treia sticlă de şampanie comercializate în Uniunea Sovietică erau fabricate în Moldova sau din materie primă moldovenească. Circa 20 la sută din plantaţiile de viţă de vie din URSS îi reveneau Moldovei, iar cota recoltei de struguri constituia 25 la sută. Republica ocupa locul trei în URSS la capitolul producţie de vin.

În acea perioadă, plantaţiile de viţă de vie ocupau peste 220.000 de hectare, recolta de struguri era de un milion 140.000 de tone şi producţia de vin constituia peste 42 de milioane de decalitri.

Legea prohibiţiei a adus pagube ireparabile domeniului vinicol din Moldova. Au fost scoase zeci de mii de hectare de viţă de vie. Volumul de producţie a scăzut de trei ori, iar stocurile de vin şi materie primă au fost distruse.