Când un soldat din timpul Primului Război Mondial a păşit afară din trenul în care se afla, în timpul unei scurte opriri într-un mic orăş din Canada, nu a ştiut că paşii săi vor duce la publicarea uneia dintre cele mai cunoscute poveşti pentru copii, cea a lui Winnie-the-Pooh, scrie mediafax.ro.

Pe data de 24 august 1914, un tren care transporta soldaţi a făcut o scurtă oprire în oraşul White River, Ontario, iar locotenentul Harry Colebourn, în intenţia de a îşi dezmorţi picioarele şi de a respira puţin aer curat, a ieşit din trenul în care se afla. În acel moment, atenţia i-a fost atrasă de către un pui de urs care nu părea să aibă mai mult de 7 luni, ţinut cu o zgardă de către un vânător care intenţiona să îl vândă.

Colebourn, care s-a născut în Birmingham, Anglia, a iubit dintotdeauna animalele, iar la vârsta de 18 ani a emigrat în Canada pentru a studia medicina veterinară. După ce a absolvit Colegiul Veterinar din Ontario în anul 1911, acesta s-a stabilit în Winnipeg cu intenţia de a-şi găsi un loc de muncă în Departamentul Agriculturii. Însă, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, acesta s-a înrolat în tabăra militară din Valcartier, Quebec.

În momentul în care Colebourn a luat ursul de la vânător, acesta i-a explicat că a omorât-o pe mama lui, dar nu a putut să facă acelaşi lucru şi cu ursuleţul. Soldatul l-a cumpărat şi s-a întors în tren alături de el, punându-i numele Winnipeg. În luna octombrie, Colebourn a ajuns la baza transportului militar S.S Manitou, împreună cu Winnipeg, călătorind în Anglia. După şapte luni de antrenament la baza militară Salisbury Plain, acesta a fost chemat pe frontul de Vest, aşa că pe data de 9 decembrie 1914 acesta l-a dus pe micuţul ursuleţ la grădina zoologică din Londra, care tocmai crease un nou habitat pentru urşi. Convins că războiul va dura doar câteva luni, ca majoritatea soldaţilor de altfel, Colebourn a promis că îl va lua pe Winnipeg din nou în Canada.

Însă, contrar aşteptărilor sale, acesta a văzut cum prima conflagraţie mondială a luat o turnură neaşteptată şi a fost pe punctul de a fi lovit de către un obuz care a explodat lângă el. Când a primit o permisie, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se ducă să îl viziteze pe Winnipeg. Cu toate că, acum, acesta nu mai era un ursuleţ, ci un adevărat urs matur, era extrem de blând şi prietenos, copiilor dându-li-se voie să se joace cu acesta.

La scurt timp după ce războiul s-a încheiat, Coleburn l-a vizitat din nou pe urs, dar nu a mai putut să îl aducă în Canada, fiind convins că nu aparţine lui, ci oamenilor din Londra. După ce şi-a luat rămas bun de la Winnipeg, Colebourn s-a întors în Canada, unde a continuat să lucreze la Departamentul de Agricultură şi a deschis un mic spital pentru animale în spatele locuinţei sale.

Printre copiii din Londra care au fost fascinaţi de Winnipeg s-a aflat şi un băieţel pe nume Christopher Robin Milne, fiul scriitorului A.A.Milne, care l-a rugat pe tatăl său să îl ducă la grădina zoologică pentru a vedea ursul. Băiatul l-a îndrăgit atât de mult, încât şi-a redenumit ursul de pluş Winnie the Pooh, o combinaţie între numele ursului de la zoo şi porecla pe care i-a dat-o unei lebede pe care o hrănea în fiecare dimineaţă.

Winnie the Pooh şi celelalte jucării ale băieţelului său au reprezentat inspiraţia pentru scrierile lui A.A Milne. Prima oară, prsonajul Winnie the Pooh a fost transpus în volumul de poezii pentru copii "Atunci când noi am fost foarte mici", care a apărut în anul 1924. Ulterior, în anul 1926, a publicat o serie de volume care l-au avut ca personaj principal.

Succesul cărţilor lui Milne l-a făcut pe Winnipeg mai faimos decât oricând. Atunci când ursul a murit, în anul 1934, la vârsta de 20 de ani, acest eveniment a marcat oamenii din toată lumea. Mai mult, statuile de la Grădina Zoologică din Londra şi de la Grădina Zoologică Winnipeg înfăţişându-l pe acesta cu labuţa întinsă către Colebourn, stând pe picioarele din spate oferă o imagine emoţionantă despre legătura dintre un urs şi un soldat.