Concepţia potrivit căreia hipnoza e o stare de transă e una dintre cele mai răspândite şi mai durabile mituri în psihologia populară, alături de altele, precum inteligenţa multiplă sau stilurile de învăţare , scrie Realitatea.

Publicul larg crede ceea ce afirmă specialiştii (apelul la autoritate). Dar faptul că specialiştii apelează la „transa hipnotică” în comunicarea publică sau în practica dumnealor nu face din „hipnoză” un fenomen real indiferent de “cascadoriile” manifestate pe scenă.

Dovezile cum că hipnoza e o stare distinctă calitativ de starea de vigilenţă conştientă sunt nemulţumitoare. Nu există dovezi solide pentru markeri specifici unei stări fiziologice diferite de cea de vigilenţă. (Lynn et al., 2007)

Nu există nici dovezi care să sugereze aspecte comportamentale specifice hipnozei. De exemplu, răspunsurile sugerate, cum ar fi reducerea durerii, halucinaţii sau amnezii temporare, pot fi obţinute în absenţa unei inducţii hipnotice. Ba mai mult, pot fi generate chiar şi în stări obişnuite de vigilenţă (Lynn et al., 2015).

Sugestii potrivite pot fi suficiente ca să producă unele efecte fiziologice şi comportamentale. O persoană care se încrede în terapeutul ei poate reacţiona pozitiv la sugestiile acestuia în absenţa unei inducţii hipnotice (genul „Pleoapele sunt grele, grele ca de plumb”), conform scientia.ro.