Până la finele sezonului de paraşutism au rămas zile numărate, aşa că pasionaţii de acest sport extrem n-au ratat ocazia să-și ia porţia de adrenalină. Practicanții şi-au dat, azi, întâlnire pe aerodromul sportiv de la Vadul lui Vodă. Ei au demonstrat că un salt de la 3.000 de metri, cu o viteză de şapte metri pe secundă, este floare la ureche. 

Din cauza condiţiilor meteo, pasionații de paraşutism vor putea practica acest sport încă cel mult două săptâmâni:

"Plăcerea este de nedescris, e ceva extraordinar. Adrenalina îţi inundă tot corpul şi simţi o libertate totală".

Până a se arunca în gol, chiar şi cei mai experimentaţi sportivi îşi calculează coordonarea mişcărilor.

"Fiecare salt trebuie să fie bine calculat. Pentru aceasta este necesar să simţi direcţia mişcării curenţilor de aer şi doar atunci să sari. Simţi cum eşti dus de curenţi, vezi cum se îndepărtează avionul şi cazi în gol", a menţionat Iuri Goreanschi, instructor.

Un profesionist poate ateriza în locul stabilit de la orice altitudine: "Sunt aceste mânere de pilotare, le putem numi volanul paraşutei. Cu ajutorul lor putem manevra paraşuta spre dreapta sau stânga". 

Anatoli Liubinschi are 77 de ani şi 579 de salturi cu paraşuta la activ: "Aveam 18 ani când prima dată am sărit cu paraşuta. S-a întâmplat la Ialoveni. Am sărit dintr-un balon cu aer de la înălţimea de 450 de metri. 07:48 МУУСКА 08:01 Mi s-a întâmplat să se încâlcească suspantele sau să nu se deschidă paraşuta, dar am trecut peste aceste incidente".

Dacă paraşuta principală nu se deschide, există una de rezervă: "Mânerul paraşutei de rezervă se află aici. Acesta nu trebuie tras atât timp cât de-asupra se află paraşuta principală. Dacă paraşuta principală nu s-a deschis, sportivul o desprinde cu ambele mâini, după care o deschide pe cea de rezervă".

Cunoașterea acestor reguli nu este însă necesară pentru fiecare. Doritorii de a sări cu paraşuta o pot face împreună cu un instructor. Câteva zeci de minute de senzații tari costă 200 de euro.