Adrian Păunescu a dat ultimul spectacol. Ca pe vremuri, poetul a strâns şi azi mulţimile. N-au mai răsunat însă nici chitările, nici vocile marilor folkişti, nici invocaţiile lui Păunescu. Locul lor a fost luat de sunetul clopotelor şi cântările preoţilor. Iar spectatorii au avut în ochi lacrimi de durere, nu de bucurie.

Cimitirul Bellu a fost punctul final al vieţii unui artist: admirat şi contestat deopotrivă. Apoi luminile s-au stins, cenaclul va continua în cer.