Originar din Chişinău, Valeriu Calancea a revenit în elita mondială a halterelor la un an după ispăşirea pedepsei pentru dopaj. Calancea reprezintă România în competiţiile internaţionale de haltere de 10 ani, perioadă în care a avut succese de senzaţie dar şi dezamăgiri care i-au pus în pericol cariera.

Valeriu Calancea a fost dus în România de Nicu Vlad, un fost mare halterofil, ajuns acum preşedintele federaţiei române de haltere. Calanecea reprezintă România în competiţii din anul 2000.

Zece ani care, pentru Valeriu, au trecut cînd repede, cînd foarte greu. La Olimpiada de la Sydney a ocupat locul 10, dar în acelaşi an a cucerit o medalie de aur şi două de bronz la Europenele pentru juniori. În 2001 a obţinut un bronz la CM pentru seniori, iar în 2002 a repetat performanţa. Vîrful l-a atins în 2003, cînd s-a întors de la Mondiale cu două medalii de aur. Pînă aici, o carieră fără cusur.

Au urmat patru ani mai slabi. În 2007 a revenit promiţător, cu două titluri europene. La Mondialele din Thailanda s-a clasat lîngă podium, pe locul 4, dar a fost depistat pozitiv cu un anabolizant. A urmat rapid suspendarea pentru doi ani de zile şi ratarea Olimpiadei de la Beijing. Şi-a finalizat pedeapsa în toamna lui 2009, când a cucerit un bronz mondial, iar acum s-a întors cu titlul de campion mondial.

După succes, Calancea a discutat cu presa din România, unde a dezvăluit de ce s-a apucat de haltere. "Am avut un coleg de şcoală care practica haltere şi am vrut şi eu să fiu băiat cu muşchi. Am fost chemat mai apoi de Nicu Vlad în România şi am vrut să profit de această situaţie. Cred că mă voi stabili în România. Acasă nu mai am ce să fac. Dacă aş fi să întorc timpul înapoi nu aş mai face haltere. Prea multe sacrificii şi greutăţi. Cred că m-aş apuca de fotbal", a declarat Calancea.