Fiul proconsulului roman din Tesalonic, Dimitrie, a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Galeriu. El a fost botezat pe ascuns de părinţii săi, care erau creştini, iar mai târziu devine predicător.

Ucis din ordinul împăratului, acesta este ulterior canonizat. Un obicei vechi spune că în ziua pomenirii mucenicului, oamenii pot afla cât de grea va fi iarna.

Pentru că l-a binecuvântat pe un tânăr soldat să-l înfrunte pe vandalul Lie, care ucidea creştini fără cruţare, Sfântul Dimitrie a fost omorât din ordinul împăratului, iar trupul său a fost lăsat pradă fiarelor sălbatice.

El a fost canonizat ca mare mucenic. La scurt timp după moartea sa, la Tesalonic a fost ridicată o bazilică pe mormântul său.

O sută de ani mai târziu, în timpul construcţiei unui nou templu, au fost descoperite şi moaştele mucenicului. De câteva ori s-a încercat mutarea lor la Constantinopol, însă de fiecare dată Sfântul şi-a arătat misterios voinţa de a rămâne protectorul oraşului natal.

De ziua pomenirii sale, păstorii care vor să afle cum va fi iarna, aştern pe iarbă un suman şi observă ce oaie va călca prima pe el. Dacă oaia e neagră, atunci iarna va fi blândă. Dacă va fi una albă, atunci ne aşteaptă o iarnă geroasă.

În Moldova, locuiesc peste 35 de mii de oameni care poartă numele Dumitru. Aproape 20 de mii se numesc Dmitri şi în jur de 130, Dimitrie. Peste 2.300 de femei se numesc Dumitriţa şi 50 - Dumitra.