Află de ce ANUL NOU începe pe 1 ianuarie în majoritatea țărilor
Sărbătorirea Anului Nou la 1 ianuarie este relativ nouă. Cea mai veche sursă care vorbește despre celebrarea unui an nou datează din anul 2000 î. Hr., iar la acea vreme noul an se sărbătorea în martie.
Primul calendar roman avea doar zece luni: septembrie, provine de la septem, care înseamnă şapte în latină, octombrie, de la octo, care este opt, noiembrie, de la novem, care e nouă, decembrie, de la decem, care este zece. Pentru prima oară când noul an a fost sărbătorit la 1 ianuarie s-a întâmplat la Roma, în anul 153 î.Hr.
De altfel, luna ianuarie nici nu a existat până în jurul anului 700 î.Hr., când al doilea rege al Romei, Numa Pontilius, a adăugat lunile ianuarie şi februarie. Anul nou a fost mutat din martie în ianuarie, deoarece ianuarie era luna în care cei doi consuli noi aleși își începeau mandatul de un an.
Însă această nouă dată nu era întotdeauna marcată, iar Anul Nou încă era sărbătorit uneori pe 1 martie. 1 ianuarie a fost instituit oficial drept începutul Noului An de Iulius Cezar în 46 î.Hr.
El a introdus un nou calendar solar, care era o îmbunătăţire a vechiului calendar roman conform unui sistem lunar. În 1582, calendarul gregorian a restaurat 1 ianuarie drept începutul Noului An.
Cu toate că majoritatea ţărilor catolice au adoptat calendarul gregorian aproape imediat, el a fost adoptat gradual în rândul ţărilor protestante.
De exemplu, Marea Britanie nu l-a adoptat până în 1752. Până atunci, imperiul britanic şi coloniile americane încă serbau anul nou în martie.