Europa Liberă: Deși a trecut mai mult de jumătate de an, experții, analiștii spun că acea decizie istorică din 4 martie, din primăvară, a Curții Constituționale, a fost o decizie solomonică, un verdict care oferă o rescriere a istoriei Republicii Moldova în ultimii 15 ani. Sunt și alte voci care cred că decizia magistraților de la Curtea Constituțională a exclus alegerea președintelui prin coruperea deputaților în Parlament, întrucât e mai greu să corupi un întreg popor. În iulie 2000 parlamentarii au adoptat însă un alt amendament potrivit căruia șeful statului este ales cel puțin cu 61 de voturi, amendament care și-a pierdut sau nu valabilitatea? Vă întreb ca să împrospătăm informația.

Alexandru Tănase: „Acea modificare, acea reformă constituțională care s-a făcut în anul 2000, fiind invalidată de către Curtea Constituțională, nu mai produce niciun efect juridic. Chiar și în „Monitorul Oficial”, în luna aprilie, au fost publicate modificările care au survenit după hotărârea Curții Constituționale din 4 martie 2016. Prin urmare, redacția articolului 78, care este la ora actuală în Constituția Republicii Moldova, este cea care a fost până la reforma din anul 2000. Eu am Legea Fundamentală acum în mână și, dacă vreți, vă deschid la articolul 78, sunt acele prevederi care prevăd alegerea șefului statului de către întreg poporul.

Am auzit mai multe comentarii absolut distante de realitate care vizează situația cu articolul 78 și alegerile directe. Potrivit Constituției, atunci când Curtea Constituțională declară neconstituțional un text de lege, acel text de lege se consideră a fi inexistent. Atunci când Curtea Constituțională revigorează un anumit text de lege, el apare din nou în câmpul juridic. Prin urmare, articolul 78 în Constituție cine vrea să îl vadă cum arată el, nu are decât să deschidă „Monitorul Oficial” și să îl citească de la cea mai autentică sursă existentă.”

Europa Liberă: Aș vrea să străduim asupra unui alt aspect. Votanții așteaptă de la șeful statului foarte multe lucruri: locuri de muncă, salarii și pensii mai mari, stârpirea corupției, aducerea investitorilor și multe-multe alte acțiuni care să le îmbunătățească nivelul de trai. În general, ce poate face un șef de stat în Republica Moldova?

Alexandru Tănase: „Republica Moldova este un stat cu regim parlamentar. Chiar dacă s-a revenit la alegerile directe ale șefului statului, s-a modificat doar modalitatea de alegere a șefului statului, nu și competențele acestuia. La ora actuală competențele președintelui Republicii Moldova sunt exact aceleași care au fost și până la hotărârea 

Curții Constituționale din 4 martie. Curtea Constituțională nu a examinat niciuna dintre competențele constituționale pe care le avea șeful statului. Prin urmare, Republica Moldova rămâne a fi un stat parlamentar cu un şef de stat ales prin alegeri directe.

Exact acelaşi model de organizare statală îl veţi găsi şi în alte ţări, şi în Cehia, şi în Letonia. Dar, în principiu, în Lituania este modelul cel mai apropiat de modelul pe care îl avem în Republica Moldova. Preşedintele republicii are competenţe în două domenii majore, politica de apărare, el este comandantul suprem şi în domeniul apărării și securităţii naţionale şeful statului are competenţe destul de importante.

Preşedintele reprezintă statul în relaţiile externe, dar aici este necesar de a face o precizare, că acea reprezentare şi acele acorduri pe care le semnează, există o lege aparte la noi care reglementează ce poate semna preşedintele, unde este delimitarea dintre atribuţiile preşedintelui şi guvernului. Într-un fel, partajează aceste atribuţii în partea ce vizează exercitarea politicii externe, la numirea ambasadorilor.

Şi un rol constituţional îl are preşedintele în procesul de desemnare a candidatului pentru funcţia de prim-ministru. Dar şi în acest caz este vorba de o competenţă a cărei exercitare depinde de o circumstanţă foarte importantă: dacă există o majoritate parlamentară sau dacă nu există. Acelaşi lucru îl vom constata şi în Lituania, şi în România. Preşedintele desemnează candidatul pentru funcţia de prim-ministru, fără a ţine cont de opinia majorităţii doar în cazul în care o asemenea majoritate nu există. Sigur că şeful statului are şi alte atribuţii, legate de dizolvarea Parlamentului ş.a.m.d., dar toate aceste atribuţii la care m-am referit eu sunt inerente statutului unui preşedinte de ţară cu un regim parlamentar de guvernare.”

Europa Liberă: De unde a apărut această nedumerire pentru mine? Atunci când i-am intervievat pe cei care pretind la funcţia de şef de stat, foarte mulţi dintre ei mi-au vorbit fie că în Moldova există regimul semiparlamentar, sau semiprezidenţial. Deşi despre semiparlamentar aproape că nu se cunoaşte în lume.

Alexandru Tănase: „Nu, este o eroare!”

Europa Liberă: Dar ce vor să comunice ei, când vorbesc despre acest lucru?

Alexandru Tănase: „Nu cred că îmi pot permite acum să comentez declaraţiile concurenţilor electorali. Nu am nici competenţă, dar, sincer să fiu, nici nu urmăresc mult prea atent dezbaterile electorale. Republica 

Moldova este un stat cu un regim parlamentar clasic şi în niciun caz nu trebuie făcută confuzia de a porni în analiza modelului de organizare statală de la modalitatea de alegere a şefului statului.

Modelul de organizare statală, că este regim parlamentar, prezidenţial, semiprezidenţial, monarhie, califat, depind, în principal, de atribuţiile şi competenţele pe care le are un şef al statului. În campanie sigur că se pot face tot felul de promisiuni, de aceasta şi sunt campaniile electorale, pentru ca societatea să înţeleagă care sunt viziunile politice ale candidaţilor. Dar candidaţii, sigur, nu pot oferi nici locuri de muncă, nu pot face nici drumuri şi multe-multe alte lucruri care, de obicei, mai sună prin campanii, deoarece sunt competenţe exclusive ale guvernului ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Un preşedinte de ţară poate să-i retragă o distincţie unui politician? Pentru că şi asemenea promisiuni s-au făcut.

Alexandru Tănase: „Oferirea de distincţii sunt acte individuale ale preşedintelui. Autoritatea care decide acordarea unei distincţii de stat, sigur, aceeaşi autoritate are dreptul să o retragă. Nu văd nicio problemă. Deşi, sincer să fiu, până acum nu am mai constatat situaţii când în mod absolut voluntar un şef de stat ar retrage distincţii care au fost acordate de alţi şefi de stat. Dacă, bunăoară, sunt hotărâri judecătoreşti sau sunt alte circumstanţe care ar justifica aşa ceva, sigur că legal poate să facă acest lucru.”

Europa Liberă: O problemă care se discută contradictoriu în societatea moldavă e şi rolul pe care poate să-l aibă un preşedinte într-o mişcare unionistă, pentru că există şi candidaţi unionişti. Ce ne puteţi spune? Până unde şi ce permite Constituţia?

Alexandru Tănase: „Aş sugera tuturor să fie foarte atenţi, atunci când discută asemenea subiecte. Când discutăm despre mişcarea unionistă, trebuie să înţelegem ce înseamnă aceasta. Este mişcarea unionistă un proiect politic sau este un mesaj politic? Unionismul acesta despre care se vorbeşte la noi în ultimii doi ani de zile cum se manifestă el? Ca o abordare spirituală sau ca anumite proiecte de ţară? Un termen care este folosit foarte des, dar cu un conţinut pe care fiecare îl interpretează aşa cum îi convine lui. Un şef de stat, de altfel, ca oricare alt demnitar, acţionează în limitele în care permite Constituţia.

În cazul în care un şef de stat depăşeşte aceste limite, Constituţia prevede instrumente clare pentru a-l sancţiona, fie că este vorba de sancţiuni politice, prin impeachment, suspendare şi demitere, fie că pot fi sancţiuni de ordin penal, dacă, sigur, nivelul de gravitate al acţiunilor sale atinge necesarul cerut de lege. De aceasta, în campanie fie că cineva vine cu mesaje unioniste, pro-europene, fie că avem candidaţi care au mesaje similare, doar că spre zona fostului imperiu sovietic. Acestea sunt mesaje politice, pentru ca oamenii să poată să-şi contureze un punct de vedere asupra viziunilor fundamentale ale candidatului privind dezvoltarea şi locul ţării pentru viitor.

Dar nicidecum eu nu le-aş interpreta ca proiecte de politică reală, deoarece preşedintele nu poate angaja o ţară în niciunul din aceste proiecte. Chiar şi acele acorduri eventuale internaţionale, care sunt semnate de preşedinte, ele urmează să producă efecte doar după ce sunt supuse procedurilor de ratificare. Prin urmare, preşedintele este o figură cu o puternică voce politică. Şi în campanie candidaţii, că ei sunt mai mulţi, slavă Domnului, enunţă acele idei politice şi viziuni pe care le au, pentru ca oamenii să înţeleagă cum va acţiona acest şef de stat deja şi ce mesaj politic va avea. Nu este o figură care ar avea competenţe decizionale pe niciun domeniu, din păcate.”

Europa Liberă: În Constituţie este prevăzut că preşedintele are şi dreptul la iniţiativă legislativă. Un referendum poate să-l convoace şeful statului?

Alexandru Tănase: „Preşedintele statului are dreptul la iniţiativă legislativă, poate iniţia referendumuri consultative. Doar că şi în acest caz trebuie să fim extrem de atenţi, când vorbim despre referendum. Ce înseamnă referendum consultativ? În niciun caz el nu poate fi tratat ca un referendum decizional, cu atât mai mult nu poate fi vorba despre referendumuri constituţionale sau ceva de genul acesta. Vreau să vă spun că tendinţa în Europa, în general, este de a manifesta o mare prudenţă, atunci când se recurge la acest instrument.

În sistemul moldovenesc preşedintele poate să consulte prin referendum. Dar şi aici nu ştiu cum ar fi posibil să fie desfăşurat un asemenea exerciţiu fără participarea Parlamentului şi guvernului. În diferite sisteme înseşi întrebările care sunt supuse referendumului sunt cenzurate fie de Curţile supreme, fie de Parlamente, fie de alte instituţii. Adică, e un mecanism foarte complex. Percepţia asupra referendumului ca instrument de verificare a opiniei populaţiei este total diferită decât este cea în Europa.”

Europa Liberă: Ce impact au declaraţiile candidaţilor la Preşedinţie care spun că alegerile sunt fraudate, înainte ca să aibă loc acest scrutin?

Alexandru Tănase: „În campanii electorale se fac foarte multe declaraţii, unele mai serioase, altele mai puţin, unele mai năstruşnice, altele mai deocheate. Ce înseamnă fraudarea? Înseamnă încălcarea anumitor norme. Dacă vorbim de o anumită încălcare, trebuie să vedem cine constată lucrul acesta. O poate face doar justiţia, Comisia Electorală Centrală. În cazul în care CEC, apoi Curtea Supremă de Justiţie va constata că există încălcări de o natură încât să influenţeze substanţial rezultatul alegerilor, atunci se poate vorbi de fraudare. Dar atâta timp cât exerciţiul propriu-zis nu a avut loc, îmi vine greu să comentez asemenea lucruri.”

Europa Liberă: Aţi avut sesizări la Curtea Constituţională pe parcursul acestei campanii?

Alexandru Tănase: „Curtea Constituţională are competenţa doar de a verifica dacă anumite încălcări, care sunt constatate deja de Curtea Supremă, au avut sau nu dimensiunea şi amploarea astfel încât să influenţeze substanţial rezultatul scrutinului. Şi doar în cazul acesta Curtea Constituţională poate interveni.”