Pentru 2016, lista anuală a grupului privind ameninţările pentru stabilitatea politică şi cea geopolitică a lumii se concentrează pe relaţia slăbită dintre Statele Unite şi Europa, scrie romaniatv.net.

1. Alianţă goală
Parteneriatul trans-atlantic a fost cea mai importantă alianţa din lume pentru aproape 70 de ani, însă acum este mai slab şi mai puţin relevant decât în orice alt punct al existenţei sale de-a lungul deceniilor şi nu mai joacă un rol decisiv în vreo prioritate a Europei.

Intervenţia Rusiei în Ucraina şi conflictul din Siria vor dezvălui diviziuni SUA-Europa. Pe măsură ce drumurile Statelor Unite şi Europei se despart, nu va mai exisa un pompier internaţional – iar conflictele, mai ales din Orientul Mijlociu, vor fi lăsate să se dezlănţuie.

2. Europa închisă

În 2016, divizările în interiorul Europei vor atinge un punct critic, pe măsură ce un conflict esenţial apare între Europa deschisă şi Europa închisă – şi o combinaţie de inegalitate, refugiaţi, terorism şi presiuni politice la nivel local reprezintă o provocare fără precedent pentru principiile pe care noua Europă a fost fondată.

Graniţele deschise ale Europei se vor confrunta cu presiuni deosebite. Riscul unei ieşiri a Marii Britanii din UE este subestimat. Economia Europei va fi unită în 2016, însă nu şi înţelesul său larg şi structurile sociale.

3. Amprenta Chinei
Niciodată o ţară cu un nivel modest al economiei şi dezvoltării politice nu a produs o asemenea amprentă la nivel mondial. China este singura ţară mare de azi cu o strategie economică globală.

Faptul că în 2016 China este în acelaşi timp cel mai important, dar şi cel mai nesigur motor al unor rezultate globale va descuraja alţi jucători internaţionali care nu sunt gata pentru acest lucru, nu înţeleg sau nu sunt de acord cu priorităţile chineze şi care nu vor şti cum să răspundă la acestea.

4. Statul Islamic şi "prietenii săi"
Statul Islamic este cea mai puternică organizaţie teroristă a lumii, a atras adepţi şi imitatori din Nigeria în Filipine, iar răspunsul internaţional la creşterea sa este inadecvat, direcţionat greşit şi cu scopuri încrucişate.

Pentru 2016, această problemă se va dovedi una care nu va putea fi rezolvată, iar Statul Islamic şi alte organizaţii teroriste vor profita de asta. Cele mai vulnerabile state vor rămâne cele cu motive explicite pentru a fi atacate de Statul Islamic (Franţa, Rusia, Turcia, Arabia Saudită şi Statele Unite), precum şi cele cu cel mai mare număr de musulmani sunniţi neintegraţi (Irak, Liban, Iordania, Egipt şi în Europa).

5. Arabia Saudită
Regatul saudit se confruntă cu un risc tot mai crescut de discordie destabilizatoare în sânul familiei regale în acest an, iar statutul său tot mai izolat va duce ţara la acţiuni mai agresive în Orientul Mijlociu.

Ameninţarea unui conflict în interiorul familiei regale este în creştere, iar un scenariu de conflict deschis, de neimaginat înainte de ascensiunea la tron a regelui Salman, în luna ianuarie 2015, a devenit acum complet realist. Principala sursă de anxietate externă pentru saudiţi este Iranul, care în curând va scăpa de sancţiunile occidentale.

6. Creşterea tehnologiilor
O varietate de actori nestatali foarte influenţi din lumea tehnologiei intră în tărâmul politicii. Aceste recente tehnologii ambiţioase politic sunt numeroase şi diverse, cu profile variind de la corporaţii din Silicon Valley la grupuri de hackeri şi filantropi, proveniţi din domeniul tehnologiei.

Ascensiunea politică a acestor actori va genera o reacţie de recul din partea guvernelor şi cetăţenilor, aducând volatilitate politică şi a pieţelor.

7. Lideri imprevizibili
O constelaţie neobişnuit de extinsă de lideri cunoscuţi pentru comportamentul lor imprevizibil va face politica internaţională extrem de volatilă în acest an.

Preşedintele rus Vladimir Putin şi cel turc Recep Erdogan sunt lideri ai unui grup indisciplinat care îi include pe prinţul saudit Mohammed bin Salman şi pe preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, deşi într-o mai mică măsură.

Aceşti lideri imprevizibili se află pe lista Grupului Eurasia din cauza conflictelor internaţionale. Un lider puternic şi indisciplinat aduce probleme, însă patru aduc volatilitate cu implicaţii internaţionale majore.

8. Brazilia
Preşedintele Dilma Rousseff se luptă pentru supravieţuirea politică, iar criza politică şi cea economică a ţării urmează să se înrăutăţească în 2016. Contrar aşteptărilor, bătălia pentru răsturnarea lui Rousseff este puţin probabil să pună capăt actualului impas politic.

Dacă preşedintele va trece de aceste probleme, guvernul său nu va obţine impulsul politic necesar pentru a continua cu reformele economice necesare pentru a combate deficitul fiscal tot mai mare al ţării. Dacă Rousseff este înlăturată de la putere, o administraţie condusă de vicepreşedintele Michel Temer nu se va descurca mult mai bine.

9. Insuficiente alegeri
Ţările cu economii emergente au trecut printr-un ciclu istoric de alegeri naţionale în perioada 2014-2015, însă în acest an sunt relativ puţine oportunităţi ca aceşti alegători să se facă auziţi prin intermediul urnelor de vot.

10. Turcia
După o victorie decisivă pentru partidul său în 2105, preşedintele Erdogan va încerca să înlocuiască sistemul parlamentar al ţării cu unul prezidenţial. Este puţin probabil să reuşească acest lucru în 2016, însă campania sa electorală agresivă va afecta şi mai mult climatul economic şi de investiţii deja instabil al Turciei.

În ce priveşte securitatea, sunt mici perspective ale unei încheieri iminente a violenţelor în ce îi priveşte pe kurzi, iar presiunea Statelor Unite pe Ankara să combată Statul Islamic va produce doar rezultate modeste, făcând Turcia mai vulnerabilă la noile atacuri ale grupării teroriste.