Tot mai multe persoane sunt diagnosticate în fiecare an şi tratamentul cel mai larg răspândit rămâne deocamdată injectarea regulată de insulină.

O echipă de cercetători de la Universitatea Harvard, care încearcă să revoluţioneze tratamentul diabetului, a creat un pancreas artificial, sistem care detectează automat fluctuaţiile glicemiei şi administrează imediat insulina necesară.

Pancreasul este responsabil de producerea mai multor tipuri de hormoni în organism, printre care şi insulina, cea care controlează nivelul de glucoză din sânge.

Bolnavii al căror pancreas nu produce destulă insulină (diabetul de tip I) sau produce insulină ineficientă (diabetul zaharat de tip II) fac hiperglicemie, scrie descopera.ro.

Injectarea de insulină la intervale regulate este metoda cea mai comună de tratament, dar există şi alte procedee avansate care sunt testate în laboratoarele medicale şi în instituţiile de cercetare de pretutindeni.

Chiar la începutul acestui an, o echipă de cercetători din California a creat celule beta care produc insulină folosind ingineria genetică pe celule ale pielii umane. Acestea pot fi transplantate la cobai şi s-au dovedit eficiente în prevenirea apariţiei diabetului.

În articolul de faţă, însă, este vorba despre un proiect de cercetare în valoare de 13 milioane de dolari derulat de Univeristatea Harvard în colaborare cu Facultatea de Medicină din Virginia, în cadrul căruia vor începe testele clinice de lungă durată pentru pancreasul artificial pe pacienţi cu diabet de tip I.

Timp de 6 luni, 240 de bolnavi vor folosi sistemul iar medicii vor monitoriza felul în care nivelul glicemiei răspunde la acesta.

Pancreasul aritifical este de fapt un dispozitiv tehnologic extern care va fi purtat în permanenţă de pacienţi şi care va fi conectat wireless la o pompă de insulină implantată sub piele.

Un software special conceput pentru dispozitive de tip smartphone va monitoriza nivelul glicemiei şi va trimite comenzi către această pompă subcutanată care va injecta automat insulină.

Aparatul va măsura în acelaşi timp nivelul de stres al pacientului, orele de somn, metabolismul, nivelul de nutrienţi şi activitatea fizică, date care vor permite în timp estimări precise privind momentele în care organismul are nevoie de insulină.