Victimele primului val de deportări au fost comemorate astăzi în Capitală. Acum 74 de ani, zeci de mii de oameni au fost scoşi din case şi duşi cu forţa să muncească în Siberia sau Kazahstan, doar pentru că nu conveneau regimului. 

Oamenii care au avut de suferit în urma represiunilor staliniste retrăiesc şi astăzi acea noapte de tristă pomină. Leonid Gavrilovici era un copil când a fost deportat în Kazahstan, împreună cu patru frați de-ai săi.  

"Ni s-a spus că suntem dușmanii poporului și din cauza noastră a început războiul. Am fost duși în Kazahstan și forțați să lucrăm", a spus bărbatul. 

Iar Valentin Rusnac a fost dus împreună cu părinții în Siberia. La scurt timp, el şi-a îngropat mama:

"Mama mea sa îmbolnăvit peste două săptămâni după ce am plecat. Medicii ar fi putut să o ajute, dar ea s-a îmbolnăvit foarte tare din cauza stresului și a murit acolo. Era luna decembrie, iar eu împreună cu mai multe persoane am fost nevoiți să săpăm mormânt pentru ea".

În amintirea oamenilor care au avut de suferit, la monumentul victimelor deportărilor staliniste a avut loc un parastas:

"Aceasta este o amintire foarte teribilă. Astăzi este ziua noastră, cei care am fost deportați. Copilăria mea a fost trăită în sărăcie".

"Eram copil când trăiam în Rusia. Tatăl a fost luat de acasă și dus, casa a fost distrusă, vitele ni le-au luat. Eu am fost aruncată în stradă, pe ger, iar mama a alergat după mine."

Potrivit istoricilor, în Basarabia şi Bucovina de Nord au existat trei valuri de deportări: în iunie 1941, în iulie 1949 și în aprilie 1951. Numărul celor deportaţi nu este cunoscut nici astăzi cu exactitate.

Unii istorici cred că, doar în noaptea de în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost ridicaţi din case cel puţin 22. 000 de oameni. Alte surse vorbesc însă despre un număr mult mai mare, de peste 30.000.