În ultimii trei ani, răbdarea celor peste miliard de oameni din China a fost pusă la încercare și a devenit tot mai mai subțire cu fiecare lockdown și cu fiecare rundă de testare în masă pentru Covid-19, relatează digi24 cu referire la BBC.

Acum, oamenii și-au pierdut de tot răbdarea. Mii de oameni au ieșit în stradă pentru a protesta față de restricții, în condițiile în care poporul epuizat se întreabă mai trebuie să îndure politica „zero Covid” a lui Xi Jinping.

Într-unul dintre cele mai serioase teste politice ale lui Xi de până acum, Partidul Comunist Chinez trebuie să se confrunte acum atât cu o furie crescândă, cât și o teamă adânc înrădăcinată de Covid, în timp ce țara încearcă să iasă din pandemie.

Un incendiu într-un bloc de locuințe din orașul Urumqi este scânteia care a declanșat proteste la nivel național. Incidentul, soldat cu moartea a 10 persoane, a fost scenariul suprem de coșmar pentru milioane de chinezi din mediul urban care locuiesc în blocuri înalte: prinși în apartamente, incapabili să fugă de un incendiu puternic din cauza carantinei stricte.

Autoritățile au contestat acest lucru, dar asta nu a împiedicat răspândirea indignării publice și a anxietății, mai ales după ce înregistrările audio și video cu oameni care urlau și implorau să fie eliberați au devenit virale pe rețelele sociale. A fost, de asemenea, cel mai recent incident dintr-o serie de povești de groază legate de restricțiile Covid.

La început, în timpul carantinelor la nivel de oraș, au apărut relatări despre femei însărcinate care își pierdeau bebelușii și despre bătrâni și oameni vulnerabili care au murit pentru că nu au reușit să ajungă la doctor.

În timpul numeroaselor lockdownuri, oamenii s-au confruntat cu lipsă de alimente și medicamente, deoarece autoritățile nu reușeau să facă față cu aprovizionarea. Apoi, au început să apară tragedii ca accidentul de autobuz în care au murit zeci de oameni care erau transportați către centrele de carantină sau copii care au murit în unitățile de carantină. Mulți sperau că lucrurile se vor schimba la congresul PCC, unde Xi și-a consolidat puterea.

El a insistat însă că nu va renunța la politica „zero Covid”. Această politică a salvat, fără îndoială, multe vieți, China atingând una dintre cele mai scăzute rate de deces pe cap de locuitor din lume. Dar a slăbit și energia oamenilor săi.

Suferința sub restricțiile Covid a devenit o experiență unificatoare, provocând furie în multe colțuri ale Chinei, de la orașe mari până la regiuni îndepărtate precum Xinjiang și Tibet. A galvanizat fiecare parte a societății, inclusiv studenții, muncitorii, familiile din clasa de mijloc și elitele.

Când un bărbat a protestat pe un pod din Beijing, șocând țara cu criticile sale deschise și sfidătoare la adresa lui Xi, a pus ștacheta pentru exprimarea unei disidențe mai directe și mai clare atât în afara Chinei, cât și în interiorul țării.

În orașul Zhengzhou din centrul țării, sute de muncitori și-au cerut drepturile și s-au certat cu poliția, în timp ce spărgeau camerele de supraveghere și ferestrele. În Chongqing, în sud-vest, un bărbat fără mască a fost filmat strigând „Dă-mi libertate sau dă-mi moartea!” - un strigăt preluat de mulți protestatari. În momentul în care a avut loc incendiul de la Urumqi, scena era pregătită pentru demonstrații pe scară largă.

Sute de oameni au ieșit mai întâi în stradă în acel oraș, apoi mulți alții au urmat exemplul în Shanghai, Beijing, Wuhan, Nanjing și Chengdu, unii chiar au cerut demisia lui Xi și a PCC. Acest lucru era de neconceput până acum într-o țară care pedepsește și cenzurează aspru pe oricine critică partidul și liderii acestuia.

Observatorii susțin că protestele reprezintă un punct de cotitură în disidența Covid, complicând o situație care era deja dificilă pentru guvern. Ho-fung Hung, sociolog la Universitatea Johns Hopkins, spune că acesta este primul test serios pentru domnia lui Xi. „În ultimii doi ani, Xi s-a trimis singur la colț prin politica zero-Covid.

Cel mai rațional mod prin care poate gestiona situația, dacă protestele continuă să crească, este să preseze autoritățile locale să le reprime dur, dar să se distanțeze de asta. Dar există riscul ca autoritățile locale să refuze să urmeze îndeaproape directiva, deoarece sunt și ele sătule de restricțiile zero-Covid”, spune el.

Ar putea guvernul să-i asculte pe protestatari și să renunțe la politica „zero Covid”? Acest lucru ar fi dificil din cauza ratelor scăzute de vaccinare în rândul persoanelor în vârstă, a lipsei de vaccinuri eficiente și a refuzului continuu al guvernului de folosi vaccinuri străine. China a părut să testeze apele prin relaxarea ușoară a măsurilor, reducând perioadele de carantină și oprind înregistrarea contactelor secundare.

Dar, așa cum s-a văzut în alte țări, orice relaxare a măsurilor duce inevitabil la o creștere a infecțiilor și deceselor. Iar acesta este un rezultat pe care autoritățile chineze încă nu par să-l accepte. „Chiar dacă guvernul dorește să schimbe cursul acum, trebuie totuși să gestioneze creșterea rapidă a cazurilor la nivel național.

Problema este că nu mai are capacitatea adecvată sau sprijinul public pentru a limita răspândirea virusului”, a spus Yanzhong Huang, cercetător principal pentru sănătatea globală la Consiliul pentru Relații Externe.

O parte a problemei este teama oficialilor chinezi că decesele cauzate de Covid vor scăpa de sub control și vor provoca tulburări sociale. Dar există și o frică persistentă de Covid în rândul chinezilor, după trei ani în care au fost învățați să privească virusul ca pe un inamic de temut, precum și o lipsă de vaccinuri eficiente.

Dar în cazul multor chinezi, această frică a fost înlocuită cu furie. La protestele din ultimele zile, oamenii și-au scos măștile, cerând încetarea restricțiilor. Când și cum se va întâmpla asta,  rămâne însă neclar. Xi și Partidul Comunist Chinez au creat un nod gordian care va fi extrem de greu de tăiat.