Numărul cazurilor confirmate de COVID-19 a depăşit un milion, iar o mare parte din populaţia globului este supusă unor restricţii stricte pentru a încetini pandemia. Toată lumea se întreabă, însă, când se vor termina toate acestea?

Răspunsul depinde în mare parte de incertitudinile referitoare la noul coronavirus care cauzează boala, inclusiv dacă o persoană infectată odată şi vindecată, se poate îmbolnăvi din nou sau cât timp va trece până va apărea un vaccin, scrie Bloomberg, citează digi24.ro.

1. Cum se termină pandemia de COVID-19?

Există un consens potrivit căruia pandemia se va încheia doar odată cu instituirea aşa-numitei imunităţi de grup. Acest lucru se întâmplă atunci când suficientă lume dintr-o comunitate este protejată de un agent patogen. Există două modalităţi de a obţine acest rezultat.

Una dintre modalităţi este imunizarea. Cercetătorii ar trebui să dezvolte un vaccin care se dovedeşte sigur şi eficient împotriva coronavirusului, iar apoi acesta trebuie administrat unui număr suficient de mare de oameni pentru a crea imunitatea de grup.

A doua modalitate este mai sumbră. Imunitatea de grup se poate produce şi după ce o mare parte a unei comunităţii a fost infectată cu un agent patogen şi îşi dezvoltă rezistenţa în acest fel.

2. Ce se întâmplă până la crearea imunităţii de grup?

Multe ţări au optat pentru impunerea unor restricţii stricte de circulaţie a populaţiei pentru a încetini răspândirea virusului.

Scopul principal pentru acest lucru este cel de a evita o explozie a numărului cazurilor de infecţii, ceea ce ar duce la o supraaglomerare a sistemului medical şi incapacitatea de a trata pacienţii, drept urmare o creştere a ratei deceselor.

"Aplatizarea curbei", aşa cum este numită această metodă, urmăreşte să eşaloneze cazurile pe o perioadă mai lungă de timp şi să le ofere astfel autorităţilor şi furnizorilor de servicii medicale timp pentru a se mobiliza şi a-şi dezvolta capacitatea de testare, pentru a urmări contactele celor infectaţi şi pentru a trata bolnavii, prin extinderea facilităţi spitaliceşti.

Populaţia ar trebui să ştie că viaţa nu va reveni repede la normal. Ridicarea prematură a restricţiilor poate duce la un nou vârf al cazurilor.

Jenny Harries, oficial în Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie, spune că măsurile de blocare a populaţiei trebuie să dureze două, trei sau, în mod ideal, până la şase luni.

Annelies Wilder-Smith, specialist în boli infecţioase emergente la London School of Igiene and Medical Tropical, recomandă ca restricţiile să rămână până când numărul noilor cazuri zilnice scade constant timp de două săptămâni.

Modul în care se va realiza ridicarea restricţiilor în comunităţi se va face după un plan stabilit de autorităţile centrale.

Specialiştii recomandă, însă, o etapă intermediară în care şcolile şi întreprinderile să se redeschidă, dar adunările ar fi în continuare limitate. În această etapă, oamenii vor fi în continuare încurajaţi să păstreze distanţa unul de celălalt, iar cei cu risc ridicat vor fi sfătuiţi să îşi limiteze ieşirile în public.

Dacă în această etapă începe să crească din nou numărul de cazuri, restricţiile ar fi înăsprite.

Disponibilitatea pe scară largă a testelor este importantă în etapa intermediară. Un plan al plan al Departamentului de sănătate american arată că ar fi nevoie de realizarea a cel 750.000 de teste pe săptămână.

Acest virus este periculos nu pentru că este extrem de letal, ci pentru că este insidios. Sunt multe persoane infectate, dare care sunt asimptomatice şi care au tendinţa de a-şi continua viaţa în mod normal, să meargă la muncă sau în comunitate şi în acest fel să răspândească virusul involuntar.

De aceea, testarea la scară largă a populaţiei este esenţială. În acest fel, pot fi identificaţi cei infectaţi şi pot fi izolaţi.

Regimurile autoritare precum China pot impune controale mai stricte privind mişcarea populaţiei şi pot folosi mijloace de supraveghere mai intruzive. Acest lucru le oferă instrumente puternice pentru a ţine virusul sub control.

Dar în cazul ţărilor democratice astfel de măsuri sunt mult mai dificil de luat.

De asemenea, ţările mai sărace îşi pot permite mai uşor pierderile economice cauzate de restricţii prelungite şi adesea nu au infrastructura de sănătate pentru supraveghere extinsă.

7. Cât va dura obţinerea unui vaccin?

Zeci de companii şi universităţi din întreaga lume lucrează la asta, dar nu există nicio garanţie că vor reuşi. Dezvoltarea unui vaccin este în mod normal un proces lung şi complex, care include ani de testare pentru a se asigura că dozele sunt sigure şi eficiente.

Unele companii producătoare de vaccinuri au promis să livreze un vaccin în 12 până la 18 luni, dar specialiştii spun că este un obiectiv extrem de ambiţios.

În primul rând, specialiştii spun că imunizarea de grup apare doar dacă se dovedeşte că infectarea şi vindecarea de COVID-19 lasă pacienţii cu o imunizare de durată. Încă nu se ştie dacă acesta este cazul noului coronavirus şi nu se cunoaşte nici ce procent al unei comunităţi trebuie expus la virus pentru a se realiza imunizarea întregului grup.

Specialiştii spun că procentul ar trebui să fie destul de mare. De exemplu în cazul difteriei a fost 75%, iar la rujeolă 91%. Patrick Vallance, consilierul ştiinţific principal al guvernului de la Londra a estimat cifra pentru COVID-19 la 60% în februarie.

Cât timp va dura până la atingerea pragului necesar depinde de măsurile pe care guvernele le impun ca răspuns la pandemie.

Unele cercetări susţin, însă, că numărul real de infecţii este mult mai mare decât cazurile confirmate. Dacă acest lucru este adevărat, ţările sunt mai aproape de imunizarea de grup decât se crede, se arată în analiza preluată de Mediafax.